(1)

În comunicarea sa din 7 aprilie 2016 referitoare la un plan de acțiune privind TVA, Comisia și-a anunțat intenția de a prezenta o propunere pentru un sistem definitiv de taxă pe valoarea adăugată (TVA) pentru schimburile comerciale transfrontaliere directe dintre întreprinderi din state membre diferite, regim bazat pe impozitarea livrărilor transfrontaliere de bunuri și a prestărilor transfrontaliere de servicii.

(2)

Având în vedere nivelul actual al fraudei în domeniul TVA și faptul că nu toate statele membre sunt afectate în mod egal de acest tip de fraudă, precum și faptul că implementarea sistemului de TVA definitiv va dura mai mulți ani, ar putea fi necesare o serie de măsuri urgente și specifice.

(3)

În acest context, anumite state membre au solicitat permisiunea de a implementa un mecanism generalizat temporar de taxare inversă (denumit în continuare „GRCM” – generalised reverse charge mechanism) cu un anumit prag per tranzacție, care ar reprezenta o derogare de la unul dintre principiile generale ale actualului sistem de TVA în ceea ce privește regimul plăților fracționate, cu scopul de a combate frauda endemică de tip carusel. Cauza fraudei de tip carusel o reprezintă mai ales scutirea de care beneficiază în prezent livrările intracomunitare și care permite achiziționarea de bunuri scutite de TVA. Ca urmare, mulți comercianți se fac vinovați de fraudă fiscală deoarece nu plătesc autorităților fiscale TVA-ul pe care îl primesc de la clienții lor. În schimb, clienții respectivi, fiind în posesia unor facturi valabile, au în continuare dreptul de a beneficia de o deducere fiscală. Aceleași bunuri pot să fie livrate de mai multe ori, incluzând de fiecare dată livrări intracomunitare care beneficiază de scutire. Forme similare de fraudă de tip carusel pot apărea și în cazul prestării de servicii. Prin desemnarea persoanei impozabile căreia îi sunt livrate bunurile sau prestate serviciile drept persoană responsabilă pentru plata TVA, derogarea ar elimina posibilitatea de a comite acest tip de evaziune fiscală.

(4)

Statele membre care prezintă decalaje în dezvoltarea capacităților autorităților lor fiscale depun un efort deosebit, în condițiile combaterii unor niveluri mai ridicate de fraudă în materie de TVA și de pierderi de venituri, la punerea în aplicare a regimului de TVA, astfel cum se menționează la articolul 27 primul paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

(5)

Pentru a limita riscul de deplasare a fraudei dintr-un stat membru în altul, statele membre care îndeplinesc anumite criterii privind nivelul fraudei de pe teritoriul lor, în special în legătură cu frauda de tip carusel, și care pot stabili că alte măsuri de control nu sunt suficiente pentru a combate acest tip de fraudă, ar trebui autorizate să utilizeze GRCM. În plus, acestea ar trebui să stabilească faptul că nivelul estimat de creștere a veniturilor prin asigurarea respectării obligațiilor fiscale și a colectării prevăzut ca urmare a introducerii GRCM compensează nivelul global previzionat de sarcini suplimentare pentru întreprinderi și autorități fiscale, precum și faptul că întreprinderile și autoritățile fiscale nu vor suporta costuri mai mari decât cele suportate ca urmare a punerii în aplicare a altor măsuri de control.

(6)

Dacă statele membre aleg să aplice GRCM, ele ar trebui să aplice acest mecanism tuturor livrărilor și prestărilor fără caracter transfrontalier de bunuri și servicii care depășesc un prag definit per tranzacție. Aplicarea GRCM nu ar trebui să fie restricționată la anumite sectoare.

(7)

Statele membre care optează pentru aplicarea GRCM ar trebui să introducă obligații specifice de raportare electronică pentru persoanele impozabile, astfel încât să asigure funcționarea și monitorizarea eficace a aplicării GRCM. Aceste state membre ar trebui să depisteze și să prevină toate formele noi de fraudă fiscală, cum ar fi fracționarea artificială a bazei de impozitare a tranzacțiilor.

(8)

Pentru a se putea aprecia dacă introducerea GRCM într-un stat membru conduce la deplasarea fraudei către alte state membre și, totodată, pentru a se putea evalua gradul de eventuală perturbare a funcționării pieței interne, este necesar să se prevadă o obligație specială privind schimbul de informații între statele membre care aplică GRCM și cele care nu îl aplică. Tuturor schimburilor de informații li se aplică dispozițiile aplicabile în materie de protecție a datelor cu caracter personal și de confidențialitate, inclusiv excepții și restricții pentru a proteja interesele statelor membre sau ale Uniunii în domeniul fiscalității.

(9)

Pentru a evalua în mod transparent efectul aplicării GRCM în cazul activităților frauduloase, statele membre în cauză ar trebui să stabilească criterii de evaluare predefinite, care să permită evaluarea nivelului fraudei înainte și după aplicarea GRCM.

(10)

Deciziile de autorizare a aplicării GRCM ar avea un impact bugetar care ar putea fi semnificativ pentru unul sau mai multe state membre. În consecință, competența de a autoriza aplicarea GRCM ar trebui să fie conferită Consiliului.

(11)

Un stat membru care optează pentru aplicarea GRCM ar trebui să prezinte Comisiei o cerere de propunere a aplicării GRCM și să furnizeze informații relevante pentru a permite Comisiei să analizeze o astfel de cerere. Dacă este necesar, Comisia ar trebui să poată solicita informații suplimentare.

(12)

Având în vedere efectele neașteptate pe care aplicarea GRCM le-ar putea avea asupra funcționării pieței interne din cauza unei posibile deplasări a fraudei în alte state membre care nu aplică GRCM, Consiliul ar trebui să poată, ca o măsură de salvgardare, să abroge toate deciziile de punere în aplicare prin care s-a autorizat aplicarea GRCM. Având în vedere necesitatea de a reacționa rapid în situația în care s-a stabilit existența unui impact negativ considerabil asupra pieței interne, ar trebui să se utilizeze votul cu unanimitate inversă.

(13)

Având în vedere efectele nesigure pe care le-ar putea avea GRCM, aplicarea acestuia ar trebui să fie limitată în timp.

(14)

Pentru a monitoriza îndeaproape impactul asupra pieței interne, toate statele membre ar trebui, în cazul în care GRCM este utilizat în cel puțin un stat membru, să prezinte rapoarte Comisiei pentru a permite evaluarea impactului asupra fraudei, evaluarea costurilor de asigurare a conformității pe care trebuie să le suporte societățile și evaluarea deplasării activităților frauduloase ca urmare a aplicării GRCM.

(15)

Prin urmare, Directiva 2006/112/CE a Consiliului (3) ar trebui modificată în consecință,