8.10.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 263/1

(1)

În temeiul articolului 153 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Parlamentul European și Consiliul pot adopta, în conformitate cu procedura legislativă ordinară, prin intermediul unor directive, cerințe minime pentru punerea în aplicare treptată care vizează îmbunătățirea condițiilor de muncă, precum și informarea și consultarea lucrătorilor. Astfel de directive trebuie să evite impunerea de costuri disproporționate sau de constrângeri administrative, financiare și juridice care ar putea frâna înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, care sunt vectorii creșterii economice durabile și ai creării de locuri de muncă.

(2)

Directivele 2008/94/CE (4), 2009/38/CE (5) și 2002/14/CE (6) ale Parlamentului European și ale Consiliului și Directivele 98/59/CE (7) și 2001/23/CE (8) ale Consiliului fie exclud anumiți navigatori din domeniul lor de aplicare, fie le permit statelor membre să îi excludă.

(3)

În comunicarea sa din 21 ianuarie 2009 intitulată „Obiective strategice și recomandări pentru politica UE în domeniul transportului maritim până în 2018”, Comisia a subliniat importanța instituirii unui cadru juridic integrat pentru a îmbunătăți competitivitatea sectorului maritim.

(4)

Existența și/sau posibilitatea de a introduce excluderi pot împiedica navigatorii de a se bucura pe deplin de dreptul lor la condiții de muncă corecte și echitabile și de dreptul la informare și consultare, sau pot limita exercitarea pe deplin a acestor drepturi. În măsura în care existența unor excluderi și/sau posibilitatea de a introduce excluderi nu sunt justificate de motive obiective, iar navigatorii nu sunt tratați în mod egal, dispozițiile care permit astfel de excluderi ar trebui să fie eliminate.

(5)

Situația juridică actuală, care se datorează în parte naturii specifice a profesiei de navigator, generează un tratament inegal al aceleiași categorii de lucrători de către state membre diferite, în funcție de decizia acestora de a aplica sau nu excluderile și excluderile opționale permise de legislația în vigoare. Un număr semnificativ de state membre nu au utilizat sau au utilizat numai în mod limitat respectivele excluderi opționale.

(6)

În comunicarea sa din 10 octombrie 2007 intitulată „O politică maritimă integrată pentru Uniunea Europeană”, Comisia a afirmat că această politică se bazează pe recunoașterea clară a faptului că toate aspectele legate de mările și oceanele Europei sunt interconectate și că politicile maritime trebuie elaborate în comun pentru a obține rezultatele dorite. Comisia a evidențiat, de asemenea, necesitatea de a crește numărul și calitatea locurilor de muncă din sectorul maritim pentru cetățenii Uniunii, precum și importanța de a îmbunătăți condițiile de muncă de la bordul navelor, printre altele, prin intermediul unor investiții în cercetare, educație, formare, sănătate și securitate.

(7)

Prezenta directivă este în conformitate cu Strategia Europa 2020 și cu obiectivele acesteia privind ocuparea forței de muncă, precum și cu strategia prezentată de Comisie în comunicarea sa din 23 noiembrie 2010 intitulată „O agendă pentru noi competențe și locuri de muncă: o contribuție europeană la ocuparea integrală a forței de muncă”.

(8)

Așa-numita economie albastră reprezintă o parte importantă a economiei Uniunii în ceea ce privește locurile de muncă și valoarea adăugată brută.

(9)

În conformitate cu articolul 154 alineatul (2) din TFUE, Comisia a consultat partenerii sociali la nivelul Uniunii cu privire la posibila orientare a acțiunii Uniunii în acest domeniu.

(10)

În cadrul dialogului social, partenerii sociali din sectorul maritim au ajuns la o înțelegere comună, care are o importanță majoră pentru prezenta directivă. Respectiva înțelegere comună asigură un echilibru adecvat între necesitatea de a îmbunătăți condițiile de muncă ale navigatorilor și nevoia de a ține seama, în mod corespunzător, de caracteristicile specifice ale sectorului vizat.

(11)

Ținând seama de caracterul special al sectorului maritim și de condițiile de muncă specifice ale lucrătorilor afectați de excluderile eliminate prin prezenta directivă, este necesar ca unele dintre dispozițiile directivelor, care sunt modificate prin prezenta directivă, să fie adaptate astfel încât să reflecte particularitățile sectorului vizat.

(12)

Având în vedere evoluțiile tehnologice din ultimii ani, în special în ceea ce privește tehnologia comunicațiilor, cerințele în materie de informare și consultare ar trebui actualizate și aplicate în modul cel mai adecvat, inclusiv prin utilizarea noilor tehnologii de comunicare la distanță și prin îmbunătățirea disponibilității internetului și asigurarea unei utilizări rezonabile a acestuia la bord, în scopul îmbunătățirii punerii în aplicare a prezentei directive.

(13)

Nu ar trebui să se aducă atingere drepturilor navigatorilor reglementate prin prezenta directivă, acordate de statele membre în legislația națională de punere în aplicare a Directivelor 2008/94/CE, 2009/38/CE, 2002/14/CE, 98/59/CE și 2001/23/CE. Punerea în aplicare a prezentei directive nu ar trebui să justifice un regres în raport cu situația deja existentă în fiecare stat membru.

(14)

Convenția privind munca din domeniul maritim a Organizației Internaționale a Muncii, adoptată în 2006, vizează să asigure condiții decente atât de muncă, cât și de viață, pentru navigatori, prevăzând standarde de sănătate și de siguranță, condiții echitabile de încadrare în muncă și de formare profesională, și să asigure o concurență loială pentru proprietarii de nave prin aplicarea sa la nivel mondial, precum și să garanteze condiții de concurență echitabile la nivel internațional în ceea ce privește unele drepturi ale lucrătorilor, dar nu toate, indiferent de cetățenia lucrătorilor sau de pavilionul navei. Această convenție, Directiva 2009/13/CE a Consiliului (9), precum și Directivele 2009/16/CE (10) și 2013/54/UE (11) ale Parlamentului European și ale Consiliului stabilesc dreptul navigatorilor la condiții decente de muncă într-o arie largă de domenii, prevăd drepturi coerente și protecție la locul de muncă pentru navigatori și contribuie la asigurarea unor condiții de concurență echitabile, inclusiv în cadrul Uniunii.

(15)

Uniunea ar trebui să depună eforturi pentru a îmbunătăți condițiile de muncă și de viață la bordul navelor și pentru a exploata potențialul de inovare, astfel încât sectorul maritim să devină mai atractiv pentru navigatorii din Uniune, inclusiv pentru lucrătorii tineri.

(16)

Deoarece obiectivul prezentei directive, și anume îmbunătățirea condițiilor de muncă ale navigatorilor, precum și a informării și consultării acestora, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre dar, având în vedere amploarea sau efectele acțiunii, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului menționat.

(17)

Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special dreptul la condiții de muncă corecte și echitabile și dreptul la informare și consultare în cadrul întreprinderii. Prezenta directivă ar trebui să fie pusă în aplicare în conformitate cu respectivele drepturi și principii.

(18)

Prin urmare, Directivele 2008/94/CE, 2009/38/CE, 2002/14/CE, 98/59/CE și 2001/23/CE ar trebui modificate în consecință,

1.

La articolul 1, alineatul (7) se elimină.

2.

La articolul 10 alineatul (3), se adaugă următoarele paragrafe:

„Un membru al unui organism special de negociere sau al unui comitet european de întreprindere, ori supleantul unui astfel de membru, care este membru al echipajului unei nave maritime, are dreptul de a participa la o reuniune a organismului special de negociere, sau a comitetului european de întreprindere, sau la orice altă reuniune desfășurată conformoricăror proceduri instituite în temeiul articolului 6 alineatul (3) în cazul în care, la data desfășurării reuniunii, respectivul membru sau supleant nu se află pe mare sau într-un port al altei țări decât cea în care își are sediul societatea de transport maritim.

În cazul în care este posibil, reuniunile sunt programate astfel încât să se faciliteze participarea membrilor, sau a supleanților acestora, care fac parte din echipaje ale navelor maritime.

În cazul în care un membru al unui organism special de negociere sau al unui comitet european de întreprindere, ori supleantul unui astfel de membru, care este membru al echipajului unei nave maritime, nu poate participa la o reuniune, se ia în considerare posibilitatea de a utiliza noile tehnologii ale informației și comunicațiilor, dacă acest lucru este posibil.”

1.

La articolul 1 alineatul (2), litera (c) se elimină.

2.

La articolul 3 alineatul (1), după paragraful al doilea se introduce următorul paragraf:

„În cazul în care concedierea colectivă preconizată vizează membri ai echipajului unei nave maritime, angajatorul notifică autoritatea competentă a statului sub al cărui pavilion navighează nava.”