28.11.2015

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 313/1

---

DIRECTIVA (UE) 2015/2193 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 25 noiembrie 2015

privind limitarea emisiilor în atmosferă a anumitor poluanți provenind de la instalații medii de ardere

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 192 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),

întrucât:

(1)

Prin Decizia nr. 1386/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului (4) („programul de acțiune”) se recunoaște că emisiile de poluanți în atmosferă au fost reduse în mod semnificativ în ultimele decenii, dar că, în același timp, nivelurile de poluare atmosferică reprezintă în continuare o problemă în multe părți ale Europei, iar cetățenii Uniunii continuă să fie expuși substanțelor poluante din atmosferă, ceea ce le poate afecta sănătatea și bunăstarea. În conformitate cu programul de acțiune, ecosistemele sunt afectate în continuare de depunerile excesive de azot și de sulf asociate emisiilor generate de transporturi, de practicile agricole nesustenabile și de producerea de energie electrică. În multe regiuni ale Uniunii, nivelurile de poluare a aerului încă depășesc limitele stabilite de Uniune și standardele Uniunii de calitate a aerului continuă să nu îndeplinească obiectivele stabilite de Organizația Mondială a Sănătății.

(2)

În vederea asigurării unui mediu sănătos pentru toți, programul de acțiune îndeamnă la completarea măsurilor locale cu politici adecvate, atât la nivel național, cât și la nivelul Uniunii. Programul solicită, în special, consolidarea eforturilor în scopul armonizării complete cu legislația Uniunii privind calitatea aerului și definirea obiectivelor și a acțiunilor strategice pentru perioada ulterioară anului 2020.

(3)	Evaluările științifice arată că cetățenii Uniunii pierd, în medie, opt luni din viață din cauza poluării atmosferice.

(4)

Emisiile de poluanți provenite din arderea combustibilului în instalații medii de ardere nu sunt, în general, reglementate la nivelul Uniunii, deși acestea contribuie din ce în ce mai mult la poluarea atmosferică, în special din cauza creșterii gradului de utilizare a biomasei drept combustibil, determinată de condițiile climatice și de politica energetică.

(5)

Arderea combustibilului în anumite instalații și dispozitive mici de ardere este reglementată de măsurile de punere în aplicare menționate în Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5). Sunt necesare urgent măsuri suplimentare în temeiul Directivei 2009/125/CE pentru a acoperi lacunele legislative existente. Arderea combustibilului în instalațiile mari de ardere intră sub incidența Directivei 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului (6) din 7 ianuarie 2013, în timp ce Directiva 2001/80/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7) se aplică în continuare instalațiilor mari de ardere reglementate de articolul 30 alineatul (2) din Directiva 2010/75/UE până la 31 decembrie 2015.

(6)

În raportul său adresat Parlamentului European și Consiliului la 17 mai 2013 Comisia a concluzionat referitor la reexaminările efectuate în temeiul articolului 30 alineatul (9) și al articolului 73 din Directiva 2010/75/UE privind emisiile industriale provenite de la unitățile de creștere intensivă a animalelor și de la instalațiile de ardere că pentru arderea combustibililor în instalații medii de ardere s-a demonstrat un potențial clar de reducere a emisiilor în atmosferă, în condiții eficiente din punct de vedere al costurilor.

(7)

Obligațiile internaționale ale Uniunii în ceea ce privește poluarea atmosferică, care au ca scop reducerea acidifierii, a eutrofizării, a nivelului de ozon troposferic și a emisiilor de pulberi în suspensie, sunt aprobate prin Protocolul de la Göteborg la Convenția asupra poluării atmosferice transfrontaliere pe distanțe lungi, care a fost modificat în 2012 pentru a consolida angajamentele de reducere existente pentru dioxid de sulf, oxizi de azot, amoniac și compuși organici volatili și pentru a introduce noi angajamente de reducere a particulelor fine în suspensie (PM 2,5), care trebuie respectate începând din 2020.

(8)

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor din 18 decembrie 2013 intitulată „Programul «Aer curat pentru Europa»” solicită măsuri pentru controlul emisiilor de substanțe poluante în atmosferă provenite de la instalațiile medii de ardere, completând astfel cadrul de reglementare a sectorului specific proceselor de ardere. Programul „Aer curat” completează agenda măsurilor de reducere a poluării pentru 2020 care a fost stabilită în Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European din 21 septembrie 2005 intitulată „Strategia tematică privind poluarea atmosferică” și dezvoltă obiectivele de reducere a impactului pentru perioada până în 2030. Pentru realizarea tuturor acestor obiective strategice ar trebui să se stabilească o agendă de reglementare care să includă măsurile de control al emisiilor provenite de la instalațiile medii de ardere.

(9)

Instalațiile medii de ardere ar trebui construite și exploatate astfel încât să promoveze eficiența energetică. Aceste considerații, precum și considerațiile de ordin economic, posibilitățile tehnice și ciclul de viață al instalațiilor medii de ardere ar trebui luate în considerare în mod special atunci când se realizează modernizări ale instalațiilor medii de ardere sau se adoptă decizii privind investiții majore.

(10)

Pentru a garanta faptul că exploatarea unei instalații medii de ardere nu duce la o deteriorare a calității aerului, măsurile luate pentru a limita emisiile de dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi în atmosferă nu ar trebui să ducă la creșterea emisiilor altor poluanți, precum monoxidul de carbon.

(11)

Instalațiile medii de ardere care respectă deja cerințele minime valabile în Uniune, cum ar fi instalațiile în care se aplică regula de agregare în conformitate cu capitolul III din Directiva 2010/75/UE sau instalațiile de incinerare sau co-incinerare a deșeurilor solide sau lichide și deci aflate sub incidența capitolului IV din directiva respectivă, ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive.

(12)	Alte instalații medii de ardere ar trebui, de asemenea, să fie excluse din domeniul de aplicare a prezentei directive, pe baza caracteristicilor tehnice sau a utilizării lor în anumite activități.

(13)

Dat fiind faptul că atât instalațiile medii de ardere care ard combustibili de rafinărie individual sau împreună cu alți combustibili pentru producerea de energie în cadrul rafinăriilor de țiței și gaz, cât și cazanele de recuperare din cadrul instalațiilor de fabricare a celulozei fac obiectul unor niveluri de emisii asociate cu cele mai bune tehnici disponibile (BAT) prevăzute în concluziile BAT stabilite deja prin Directiva 2010/75/UE, prezenta directivă nu ar trebui să se aplice acestor instalații.

(14)

Prezenta directivă ar trebui să se aplice instalațiilor de ardere, inclusiv în cazul unei combinații formate din două sau mai multe instalații medii de ardere noi, cu o putere termică instalată totală mai mare sau egală cu 1 MW și mai mică de 50 MW. Instalațiile de ardere individuale cu o putere termică instalată mai mică de 1 MW nu ar trebui să fie luate în considerare pentru calcularea puterii termice instalate totale a unei combinații de instalații de ardere. Pentru a se evita o lacună de reglementare, prezenta directivă ar trebui să se aplice, de asemenea, în cazul unei combinații formate din instalații medii de ardere noi în cazul în care puterea termică instalată totală este egală cu sau mai mare de 50 MW, fără a aduce atingere capitolului III din Directiva 2010/75/UE.

(15)	Pentru a asigura controlul emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi în atmosferă, fiecare instalație medie de ardere ar trebui să funcționeze numai dacă i-a fost acordată o autorizație sau a fost înregistrată de autoritatea competentă, pe baza informațiilor transmise de operator.

(16)	În scopul controlării emisiilor în atmosferă provenite de la instalațiile medii de ardere, valorile-limită de emisie și cerințele de monitorizare ar trebui să fie stabilite prin prezenta directivă.

(17)

Valorile-limită de emisie prevăzute în anexa II nu ar trebui să se aplice instalațiilor medii de ardere din Insulele Canare, departamentele franceze de peste mări, Azore și Madeira, având în vedere problemele de ordin tehnic și logistic care există din cauza caracterului izolat al amplasamentului acestor instalații. Respectivele state membre ar trebui să stabilească valori-limită de emisie pentru aceste instalații în vederea reducerii emisiilor lor în atmosferă și a riscurilor potențiale pentru sănătatea umană și pentru mediu.

(18)	Pentru a acorda instalațiilor medii de ardere existente suficient timp de adaptare din punct de vedere tehnic la cerințele prezentei directive, valorile-limită de emisie ar trebui să se aplice instalațiilor respective după scurgerea unei perioade stabilite de la data aplicării prezentei directive.

(19)

Pentru a ține cont de anumite circumstanțe specifice în care aplicarea valorilor-limită de emisie ar conduce la costuri disproporționat de mari față de beneficiile aduse mediului, statele membre ar trebui să fie în măsură să exonereze instalațiile medii de ardere utilizate în cazuri de urgență și exploatate pe perioade limitate de timp de la respectarea valorilor-limită stabilite în prezenta directivă.

(20)

Având în vedere constrângerile legate de infrastructură cu care se confruntă instalațiile medii de ardere care fac parte din sisteme izolate mici (SIS) sau din microsisteme izolate (MIS), și necesitatea de facilita interconectarea lor, ar trebui să se acorde acestor instalații mai mult timp pentru a se adapta valorilor-limită de emisie stabilite în prezenta directivă.

(21)

Având în vedere beneficiile globale ale încălzirii centralizate, care contribuie la reducerea utilizării interne a combustibililor ce provoacă un nivel înalt de poluare atmosferică și la îmbunătățirea eficienței energetice și reducerea emisiilor de CO2, ar trebui să se ofere statelor membre posibilitatea de a acorda mai mult timp instalațiilor medii de ardere existente care furnizează o cantitate substanțială din producția utilă de energie termică unei rețele publice de încălzire centralizată pentru a se adapta la valorile-limită de emisie stabilite în prezenta directivă.

(22)

Având în vedere investițiile recente în instalațiile pe bază de biomasă în scopul măririi utilizării energiei regenerabile și care au condus deja la reducerea emisiilor de poluanți, precum și pentru a ține cont de ciclurile de investiții aferente, ar trebui să se ofere statelor membre posibilitatea de a acorda mai mult timp unor astfel de instalații pentru a se adapta la valorile-limită de emisie stabilite în prezenta directivă.

(23)

Având în vedere rolul esențial al stațiilor de compresoare de gaz pentru fiabilitatea și siguranța exploatării rețelelor naționale de transport al gazului și constrângerile specifice legate de modernizarea acestora, ar trebui să se ofere statelor membre posibilitatea de a acorda mai mult timp instalațiilor medii de ardere care utilizează aceste stații pentru a se adapta la valorile-limită de emisie pentru oxizi de azot stabilite în prezenta directivă.

(24)

În conformitate cu articolul 193 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), prezenta directivă nu împiedică statele membre să mențină sau să introducă măsuri de protecție mai stricte. De exemplu, astfel de măsuri ar putea fi necesare în zonele în care nu se respectă valorile-limită de calitate a aerului. În astfel de cazuri, statele membre ar trebui să evalueze dacă este necesară aplicarea unor valori-limită de emisie mai stricte decât cerințele stabilite în prezenta directivă, în cadrul stabilirii planurilor privind calitatea aerului în temeiul Directivei 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului (8). Evaluările realizate ar trebui să ia în considerare rezultatele schimbului de informații cu privire la cea mai bună performanță de reducere a emisiilor care se poate obține cu cele mai bune tehnologii disponibile și emergente. Comisia ar trebui să organizeze schimbul de astfel de informații cu statele membre, industriile interesate, inclusiv operatorii și furnizorii de tehnologie, precum și cu organizațiile neguvernamentale, inclusiv cele care promovează protecția mediului.

(25)

Statele membre ar trebui să garanteze că, în cazul nerespectării prezentei directive, operatorul unei instalații medii de ardere ia măsurile necesare. Statele membre ar trebui să stabilească un sistem prin care să verifice respectarea de către instalațiile medii de ardere a dispozițiilor prezentei directive.

(26)	În vederea asigurării punerii în aplicare și respectării efective a prezentei directive, inspecțiile ar trebui, atunci când este posibil, să fie coordonate cu alte inspecții necesare în temeiul altor dispoziții legislative ale Uniunii, după caz.

(27)	Dispozițiile prezentei directive privind accesul la informațiile legate de punerea sa în aplicare ar trebui aplicate astfel încât să se asigure respectarea deplină a Directivei 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului (9).

(28)

Pentru a limita sarcina care revine întreprinderilor mici și mijlocii care operează instalații medii de ardere, obligațiile administrative impuse operatorilor referitoare la furnizarea de informații, monitorizare și raportare ar trebui să fie proporționale, să evite suprapunerile și să permită, în același timp, autorității competente verificarea efectivă a respectării directivei.

(29)

Pentru a asigura consistența și coerența informațiilor furnizate de statele membre referitoare la punerea în aplicare a prezentei directive și pentru a promova schimbul de informații între statele membre și Comisie, Comisia, cu sprijinul Agenției Europene de Mediu, ar trebui să elaboreze un instrument electronic de raportare, care să fie la dispoziția statelor membre și pentru uz intern, în vederea întocmirii raportărilor naționale și a gestionării datelor.

(30)

Comisia ar trebui să evalueze necesitatea de a modifica valorile-limită de emisie prevăzute în anexa II pentru instalațiile medii de ardere noi, pe baza tehnologiilor de ultimă generație. În acest context, Comisia ar trebui să examineze, de asemenea, necesitatea unor valori-limită specifice de emisie pentru alți poluanți, cum ar fi monoxidul de carbon și eventuale standarde minime de eficiență energetică.

(31)

În vederea adaptării la progresul tehnico-științific, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește adaptarea dispozițiilor privind evaluarea respectării valorilor-limită de emisie prevăzute în anexa III partea 2 punctul 2. Este deosebit de important ca, în timpul activităților pregătitoare, Comisia să realizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, promptă și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(32)

Pentru a asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive și pentru a simplifica și raționaliza obligațiile de raportare ale statele membre, ar trebui conferite Comisiei competențe de punere în aplicare în ceea ce privește specificațiile privind formatele tehnice pentru raportare. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (10).

(33)

Întrucât obiectivele prezentei directive, și anume îmbunătățirea calității mediului și a sănătății umane, nu pot fi îndeplinite în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea sau efectele acțiunii pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum se prevede la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar în vederea atingerii acestor obiective.

(34)	Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și se conformează principiilor recunoscute, în special, de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („Carta”). În special, prezenta directivă urmărește să asigure aplicarea articolului 37 din Cartă, referitor la protecția mediului.

(35)

În conformitate cu declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative (11), statele membre s-au angajat să însoțească, în cazurile justificate, notificarea măsurilor de transpunere pe care le-au adoptat cu unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că transmiterea unor astfel de documente este justificată,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Obiect

Prezenta directivă stabilește normele de control al emisiilor în atmosferă de dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NOx) și pulberi provenite de la instalațiile medii de ardere, și astfel să conducă la reducerea emisiilor în atmosferă și a riscurilor potențiale pentru sănătatea umană și pentru mediu, reprezentate de aceste emisii.

Prezenta directivă instituie, de asemenea, norme pentru monitorizarea emisiilor de monoxid de carbon (CO).

Articolul 2

Domeniu de aplicare

(1)   Prezenta directivă se aplică instalațiilor de ardere cu o putere termică instalată mai mare sau egală cu 1 MW și mai mică de 50 MW („instalații medii de ardere”), indiferent de tipul de combustibil utilizat.

(2)   Prezenta directivă se aplică, de asemenea, în cazul unei combinații formate din instalații medii de ardere noi în temeiul articolului 4, inclusiv unei combinații având puterea termică instalată totală a mai mare sau egală cu 50 MW, cu excepția cazului în care această combinație formează o instalație de ardere care intră sub incidența capitolului III din Directiva 2010/75/UE.

(3)   Prezenta directivă nu se aplică:

(a)	instalațiilor de ardere care intră sub incidența capitolului III sau IV din Directiva 2010/75/UE;

(b)	instalațiilor de ardere care intră sub incidența Directivei 97/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului (12);

(c)

instalațiilor de ardere din exploatațiile agricole cu o putere termică instalată totală mai mică sau egală cu 5 MW, care utilizează drept combustibil exclusiv gunoi de grajd neprelucrat provenit de la păsări de curte, astfel cum se menționează la articolul 9 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (13);

(d)	instalațiilor de ardere care utilizează produse gazoase de ardere pentru încălzire directă, uscarea obiectelor ori a materialelor sau orice alt tratament aplicat acestora;

(e)	instalațiilor de ardere care utilizează produse gazoase de ardere pentru încălzirea directă cu gaz folosită pentru încălzirea unor spații interioare în scopul îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă;

(f)	instalațiilor de post-ardere care sunt proiectate pentru purificarea prin ardere a gazelor reziduale din procesele industriale și care nu funcționează ca instalații de ardere independente;

(g)	oricărui dispozitiv tehnic utilizat la propulsia unui vehicul, a unei nave sau aeronave;

(h)	turbinelor cu gaz și motoarelor cu gaz și diesel folosite pe platformele maritime;

(i)	instalațiilor pentru regenerarea catalizatorilor de cracare catalitică;

(j)	instalațiilor pentru conversia hidrogenului sulfurat în sulf;

(k)	reactoarelor utilizate în industria chimică;

(l)	cuptoarelor de cocs;

(m)	cauperelor;

(n)	crematoriilor;

(o)	instalațiilor de ardere care ard combustibili de rafinărie, individual sau împreună cu alți combustibili, pentru producerea de energie în cadrul rafinăriilor de țiței și gaz;

(p)	cazanelor de recuperare din cadrul instalațiilor de fabricare a celulozei.

(4)   Prezenta directivă nu se aplică activităților de cercetare și dezvoltare sau activităților de testare ce vizează instalațiile medii de ardere. Statele membre pot stabili condiții specifice pentru aplicarea prezentului alineat.

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

1.	„emisie” înseamnă evacuarea în atmosferă a substanțelor dintr-o instalație de ardere;

2.	„valoare-limită de emisie” înseamnă cantitatea permisă dintr-o substanță conținută în gazele reziduale provenite de la o instalație de ardere care poate fi evacuată în atmosferă într-un anumit interval de timp;

3.	„oxizi de azot” (NOx) înseamnă oxid de azot și dioxid de azot, exprimați ca dioxid de azot (NO2);

4.

„pulberi” înseamnă particule, de orice formă, structură sau densitate, dispersate în faza gazoasă în condițiile punctului de eșantionare, care pot fi colectate prin filtrare în condițiile specificate după eșantionarea reprezentativă a gazului care urmează să fie analizat și care rămân în amonte de filtru și pe filtru după uscare în condiții specificate;

5.	„instalație de ardere” înseamnă orice dispozitiv tehnic în care combustibilii sunt oxidați pentru a se folosi energia termică astfel generată;

6.

„instalație de ardere existentă” înseamnă o instalație de ardere pusă în funcțiune înainte de 20 decembrie 2018 sau pentru care s-a acordat o autorizație înainte de 19 decembrie 2017 în temeiul legislației naționale, cu condiția ca instalația să fi fost pusă în funcțiune până cel târziu la 20 decembrie 2018;

7.	„instalație de ardere nouă” înseamnă o instalație de ardere alta decât o instalație de ardere existentă;

8.	„motor” înseamnă un motor cu gaz, un motor diesel sau un motor cu combustibil dual;

9.	„motor cu gaz” înseamnă un motor cu ardere internă care funcționează conform ciclului Otto și utilizează aprinderea cu scânteie pentru arderea combustibilului;

10.	„motor diesel” înseamnă un motor cu ardere internă care funcționează conform ciclului Diesel și care utilizează aprinderea prin compresie pentru arderea combustibilului;

11.	„motor cu combustibil dual” înseamnă un motor cu ardere internă care utilizează aprinderea prin compresie și funcționează conform ciclului Diesel pentru arderea combustibililor lichizi și conform ciclului Otto pentru arderea combustibililor gazoși;

12.

„turbină cu gaz” înseamnă orice mecanism rotativ care transformă energia termică în lucru mecanic, fiind alcătuită, în principal, dintr-un compresor, un dispozitiv termic în care combustibilul este oxidat pentru a încălzi fluidul de lucru și o turbină; definiția include atât turbinele cu gaz cu ciclu deschis și cu ciclu combinat, cât și turbinele cu gaz care funcționează în regim de cogenerare, toate funcționând cu sau fără ardere suplimentară;

13.	„sistem izolat mic” (SIS) înseamnă un sistem izolat mic astfel cum este definit la punctul 26 de la articolul 2 din Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului (14);

14.	„microsistem izolat” (MIS) înseamnă un microsistem izolat astfel cum este definit la punctul 27 de la articolul 2 din Directiva 2009/72/CE;

15.	„combustibil” înseamnă orice material combustibil solid, lichid sau gazos;

16.	„combustibil de rafinărie” înseamnă orice material combustibil solid, lichid sau gazos provenit din etapele de distilare și de conversie ale rafinării țițeiului, inclusiv gaz de rafinărie, gaz de sinteză, uleiuri de rafinărie și cocs de petrol;

17.	„deșeu” înseamnă orice deșeu astfel cum este definit la punctul 1 de la articolul 3 din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului (15);

18.

„biomasă” înseamnă oricare dintre categoriile următoarele: (a) produsele de natură vegetală provenite din agricultură sau activități forestiere, care pot fi folosite drept combustibil în scopul recuperării conținutului său energetic; (b) următoarele deșeuri: (i) deșeuri vegetale din agricultură și activități forestiere; (ii) deșeuri vegetale din industria alimentară, dacă se valorifică energia termică generată; (iii) deșeuri vegetale fibroase provenite din producția de celuloză primară și din producția de hârtie din celuloză, în cazul în care sunt coincinerate la locul de producție și energia termică generată este valorificată; (iv) deșeuri de plută; (v) deșeuri lemnoase, cu excepția deșeurilor lemnoase care pot conține compuși organici halogenați sau metale grele, ca rezultat al tratării cu conservanți pentru lemn sau al acoperirii, care includ, în special, deșeurile lemnoase provenite din construcții și demolări;

19.

„motorină” înseamnă: (a) orice combustibil lichid derivat din petrol care se încadrează la codurile NC 2710 19 25, 2710 19 29, 2710 19 47, 2710 19 48, 2710 20 17 sau 2710 20 19; sau (b) orice combustibil lichid derivat din petrol, din care mai puțin de 65 % din volum (inclusiv pierderile) se distilează la 250 °C și din care cel puțin 85 % din volum (inclusiv pierderile) se distilează la 350 °C prin metoda ASTM D86;

20.	„gaz natural” înseamnă metan produs natural cu un conținut maxim de 20 % (în funcție de volum) de materie inertă și alți compuși.

21.

„păcură grea” înseamnă: (a) orice combustibil lichid derivat din petrol care se încadrează la codurile NC 2710 19 51-2710 19 68, 2710 20 31, 2710 20 35 sau 2710 20 39; sau (b) orice combustibil lichid derivat din petrol, altul decât motorina definită la punctul 19, care, din cauza limitelor de distilare, se încadrează în categoria păcurii grele destinate utilizării drept combustibil și din care mai puțin de 65 % din volum (inclusiv pierderile) se distilează la 250 °C prin metoda ASTM D86. Dacă distilarea nu poate fi determinată prin metoda ASTM D86, produsul derivat din petrol intră în categoria păcurii grele;

22.	„ore de funcționare” înseamnă timpul, exprimat în ore, în care o instalație de ardere funcționează și evacuează emisii în aer, cu excepția perioadelor de pornire și de oprire;

23.	„operator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care exploatează sau deține controlul asupra instalației de ardere sau, dacă acest lucru se specifică în dreptul intern, căreia i s-a delegat o putere economică decisivă asupra funcționării tehnice a instalației;

24.	„zonă” înseamnă o parte a teritoriului unui stat membru delimitată de acesta în scopul evaluării și gestionării calității aerului, astfel cum se prevede în Directiva 2008/50/CE.

Articolul 4

Agregarea

O combinație formată din două sau mai multe instalații medii de ardere noi se consideră drept o singură instalație medie de ardere în sensul prezentei directive, iar puterea termică instalată a acestora se însumează în scopul calculării puterii termice instalate totale a instalației, în cazul în care:

—	gazele reziduale ale acestor instalații medii de ardere sunt evacuate printr-un coș comun; sau

—	luând în considerare factorii tehnici și economici, în accepțiunea autorității competente, gazele reziduale ale acestor instalații medii de ardere ar putea fi evacuate printr-un coș comun.

Articolul 5

Autorizațiile și înregistrarea

(1)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că nicio instalație medie de ardere nouă nu este exploatată fără o autorizație sau fără a fi înregistrată.

(2)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, de la 1 ianuarie 2024, nicio instalație medie de ardere existentă cu o putere termică instalată mai mare de 5 MW nu este exploatată fără o autorizație sau fără a fi înregistrată.

Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, de la 1 ianuarie 2029, nicio instalație medie de ardere existentă cu o putere termică instalată mai mică sau egală cu 5 MW nu este exploatată fără o autorizație sau fără a fi înregistrată.

(3)   Statele membre specifică procedura de autorizare sau înregistrare în ceea ce privește instalațiile medii de ardere. Procedurile respective includ cel puțin obligația operatorului de a informa autoritatea competentă cu privire la exploatarea sau intenția de exploatare a unei instalații medie de ardere și de a furniza cel puțin informațiile enumerate în anexa I.

(4)   Autoritatea competentă înregistrează instalația medie de ardere sau demarează procedura de acordare a unei autorizații pentru aceasta, în termen de o lună de la furnizarea de către operator a informațiilor prevăzute la alineatul (3). Autoritatea competentă informează operatorul cu privire la respectiva înregistrare sau demararea procedurii de acordarea a unei autorizații.

(5)   Autoritatea competentă trebuie să dețină un registru cu informații privind fiecare instalație medie de ardere, conținând informațiile enumerate în anexa I, precum și orice informație obținută în temeiul articolului 9. Instalațiile medii de ardere existente ar trebui incluse în registru de la data înregistrării sau de la data de la care au primit autorizația în conformitate cu prezenta directivă. Autoritatea competentă pune la dispoziția publicului informațiile conținute în registru, inclusiv prin intermediul internetului, în conformitate cu Directiva 2003/4/CE.

(6)   Fără a aduce atingere obligației ca instalațiile medii de ardere să dețină o autorizație sau să fie înregistrate, statele membre pot include cerințe pentru anumite categorii de instalații medii de ardere în cadrul unor norme generale obligatorii. În cazul adoptării unor norme generale obligatorii, autorizația sau înregistrarea poate include o simplă trimitere la acestea.

(7)   Pentru instalațiile medii de ardere care fac parte dintr-o instalație reglementată de capitolul II din Directiva 2010/75/UE, cerințele prevăzute de prezentul articol se consideră a fi îndeplinite prin respectarea directivei menționate.

(8)   Orice autorizație acordată sau înregistrare efectuată în conformitate cu altă legislație națională sau cu legislația Uniunii poate fi combinată cu autorizația sau înregistrarea prevăzute la alineatul (1) pentru a constitui o autorizație sau înregistrare unică, cu condiția ca respectiva autorizație sau înregistrare unică să conțină informațiile necesare în temeiul prezentului articol.

Articolul 6

Valorile-limită de emisie

(1)   Fără a aduce atingere capitolului II din Directiva 2010/75/UE, dacă este cazul, valorile-limită de emisie stabilite în anexa II la prezenta directivă se aplică instalațiilor medii de ardere.

Valorile-limită de emisie prevăzute în anexa II nu se aplică instalațiilor medii de ardere din Insulele Canare, departamentele franceze de peste mări, Azore și Madeira. Statele membre în cauză stabilesc valorile-limită de emisie pentru instalațiile respective pentru a reduce emisiile în atmosferă și riscurile potențiale pentru sănătatea umană și mediu.

(2)   De la 1 ianuarie 2025, emisiile în atmosferă de SO2, NOx și pulberi provenite de la o instalație medie de ardere existentă cu o putere termică instalată mai mare de 5 MW nu trebuie să depășească valorile-limită de emisie prevăzute în tabelele 2 și 3 din partea 1 din anexa II.

De la 1 ianuarie 2030 emisiile în atmosferă de SO2, NOx și pulberi provenite de la o instalație medie de ardere existentă cu o putere termică instalată de 5 MW sau mai mică nu trebuie să depășească valorile-limită de emisie prevăzute în tabelele 1 și 3 din partea 1 din anexa II.

(3)   Statele membre pot exonera de obligația de a respecta valorile-limită de emisie stabilite în tabelele 1, 2 și 3 din partea 1 din anexa II instalațiile medii de ardere existente care nu funcționează mai mult de 500 de ore pe an, calculate ca medie ponderată pe o perioadă de cinci ani.

Statele membre pot extinde limita prevăzută la primul paragraf până la 1 000 de ore de funcționare în următoarele situații de urgență sau împrejurări extraordinare:

—	pentru producția de energie de rezervă pe anumite insule, în cazul unei întreruperi a sursei principale de energie de pe o insulă;

—	pentru instalațiile medii de ardere utilizate pentru producerea de energie termică în cazul unor condiții meteorologice cu temperaturi excepțional de scăzute.

În toate situațiile prevăzute la prezentul alineat, se aplică o valoare-limită de emisie pentru pulberi de 200 mg/Nm3 pentru instalațiile care ard combustibili solizi.

(4)   De la 1 ianuarie 2030, instalațiile medii de ardere existente care fac parte din SIS sau MIS respectă valorile-limită de emisie prevăzute în tabelele 1, 2 și 3 din anexa II partea 1.

(5)   Până la 1 ianuarie 2030, statele membre pot exonera instalațiile medii de ardere existente cu o putere termică instalată mai mare de 5 MW de obligația de a respecta valorile-limită de emisie, prevăzute în anexa II, cu condiția ca cel puțin 50 % din producția de energie termică utilă a instalației, ca medie mobilă pe o perioadă de cinci ani, să fie distribuită sub formă de aburi sau apă caldă unei rețele publice de termoficare. În situația unei astfel de exonerări, valorile-limită de emisie stabilite de autoritatea competentă nu depășesc 1 100 mg/Nm3 pentru SO2 și 150 mg/Nm3 pentru pulberi.

Până la 1 ianuarie 2030, statele membre pot exonera instalațiile medii de ardere care folosesc biomasa solidă drept combustibil principal, situate în zone în care potrivit evaluărilor făcute în concordanță cu Directiva 2008/50/CE, este asigurată conformitatea cu valorile limită impuse de directiva respectivă, de obligația de a respecta valorile-limită de emisie pentru pulberi stabilite în anexa II la prezenta directivă. În situația unei astfel de exonerări, valorile-limită de emisie stabilite de autoritatea competentă nu depășesc 150 mg/Nm3 în cazul pulberilor.

În orice caz, autoritatea competentă se asigură că nu se produce nicio poluare semnificativă și că se obține un nivel ridicat de protecție a mediului în ansamblul său.

(6)   Până la 1 ianuarie 2030, statele membre pot exonera instalațiile medii de ardere cu o putere termică instalată mai mare de 5 MW, folosite pentru a alimenta stațiile de comprimare a gazelor naturale necesare pentru a asigura siguranța și securitatea unui sistem național de transport al gazelor naturale, de obligația de a respecta valorile-limită de emisie de NOx prevăzute în tabelul 3 din partea 1 a anexei II.

(7)   Începând cu 20 decembrie 2018, emisiile în atmosferă de SO2, NOx și pulberi provenite de la o instalație medie de ardere nouă nu depășesc valorile-limită de emisie prevăzute în partea 2 din anexa II.

(8)   Statele membre pot exonera de obligația de a respecta valorile-limită de emisie stabilite în partea 2 din anexa II instalațiile medii de ardere noi care nu funcționează mai mult de 500 de ore pe an, calculate ca medie ponderată pe o perioadă de trei ani. În situația unei astfel de exonerări, se aplică o valoare-limită de emisie pentru pulberi de 100 mg/Nm3 pentru instalațiile care ard combustibili solizi.

(9)   În zonele sau în părți ale zonelor în care nu se respectă valorile-limită privind calitatea aerului prevăzute în Directiva 2008/50/CE, statele membre evaluează necesitatea de a aplica, pentru fiecare instalație medie de ardere din aceste zone sau părți ale acestor zone, valori-limită de emisie mai stricte decât cele prevăzute în prezenta directivă, în cadrul planurilor de dezvoltare a calității aerului prevăzute la articolul 23 din Directiva 2008/50/CE, ținând cont de rezultatul schimbului de informații prevăzut la alineatul (10) din prezentul articol, cu condiția ca aplicarea unor asemenea valori-limită de emisie să contribuie efectiv la o îmbunătățire sesizabilă a calității aerului.

(10)   Comisia organizează un schimb de informații cu statele membre, industriile vizate și organizațiile neguvernamentale în legătură cu nivelurile de emisii care pot fi obținute prin utilizarea celor mai bune tehnologii disponibile și a tehnologiilor emergente și costurile aferente acestora.

Comisia publică rezultatele acestui schimb de informații.

(11)   Autoritatea competentă poate acorda o derogare, pentru o perioadă de maximum șase luni, de la obligația de a respecta valorile-limită de emisie prevăzute la alineatele (2) și (7) pentru SO2, pentru o instalație medie de ardere care utilizează, în mod normal, combustibil cu conținut scăzut de sulf, în cazurile în care operatorul nu poate să respecte valorile-limită de emisie respective din cauza unei întreruperi a aprovizionării cu combustibil cu conținut scăzut de sulf, ca urmare a unei penurii grave.

Statele membre informează Comisia cu privire la orice derogare acordată în conformitate cu primul paragraf, în termen de o lună de la acordarea acesteia.

(12)   Autoritatea competentă poate acorda o derogare de la obligația de a respecta valorile-limită de emisie prevăzute la alineatele (2) și (7) în cazurile în care o instalație medie de ardere care utilizează numai combustibil gazos trebuie să recurgă, în mod excepțional, la utilizarea altor combustibili din cauza unei întreruperi neașteptate a aprovizionării cu gaz și, din acest motiv, ar trebui să fie dotată cu un echipament secundar de reducere a emisiilor. Perioada pentru care se acordă o astfel de derogare nu poate depăși zece zile, cu excepția cazului în care operatorul demonstrează autorității competente că se justifică o perioadă mai îndelungată.

Statele membre informează Comisia cu privire la orice derogare acordată în conformitate cu primul paragraf, în termen de o lună de la acordarea acesteia.

(13)   În cazul în care o instalație medie de ardere utilizează simultan două sau mai multe tipuri de combustibil, valoarea-limită de emisie pentru fiecare poluant se calculează prin:

(a)	adoptarea valorii-limită de emisie relevantă pentru fiecare combustibil, astfel cum este stabilită în anexa II;

(b)

determinarea valorii-limită de emisie ponderată în funcție de combustibil, care se obține prin înmulțirea valorii-limită de emisie individuale menționată la litera (a) cu puterea termică pentru fiecare combustibil în parte, produsul înmulțirii fiind împărțit la suma puterilor termice produse de toți combustibilii; și

(c)	agregarea valorilor-limită de emisie ponderate în funcție de combustibil.

Articolul 7

Obligațiile operatorului

(1)   Statele membre se asigură că operatorii monitorizează emisiile în condiții conforme cel puțin cu partea 1 a anexei III.

(2)   Pentru instalațiile medii de ardere care utilizează mai multe tipuri de combustibil, emisiile se monitorizează în timpul arderii unui combustibil sau a unei combinații de combustibili care ar putea conduce la cel mai înalt nivel al emisiilor și în cursul unei perioade care reprezintă condiții normale de funcționare.

(3)   Operatorul prelucrează toate rezultatele monitorizării și păstrează o evidență a acestora astfel încât să permită verificarea respectării valorilor-limită de emisie în conformitate cu normele stabilite în partea 2 a anexei III.

(4)   Pentru instalațiile medii de ardere care utilizează echipamente secundare de reducere a emisiilor în vederea respectării valorilor-limită de emisie, operatorul trebuie să păstreze o evidență a înregistrărilor sau a informațiilor, care atestă funcționarea efectivă continuă a acestor echipamente.

(5)   Operatorul unei instalații medii de ardere trebuie să dețină următoarele documente:

(a)	autorizația sau dovada înregistrării la autoritatea competentă și, după caz, versiunea actualizată a acesteia și informațiile conexe;

(b)	rezultatele monitorizării și informațiile menționate la alineatele (3) și (4);

(c)	dacă este cazul, o evidență a orelor de funcționare menționate la articolul 6 alineatul (3) și la articolul 6 alineatul (8);

(d)	o evidență a tipului și a cantității de combustibili utilizați în cadrul instalației și a oricărei funcționări defectuoase sau defecțiuni a echipamentului secundar de reducere a emisiilor;

(e)	o evidență a evenimentelor de neconformare și măsurile luate, astfel cum se menționează la alineatul (7).

Datele și informațiile menționate la primul paragraf literele (b)-(e) se păstrează pe o perioadă de cel puțin șase ani.

(6)   La cererea acesteia și fără întârzieri nejustificate, operatorul pune la dispoziția autorității competente datele și informațiile enumerate la alineatul (5). Autoritatea competentă poate face o asemenea cerere pentru a verifica conformitatea cu cerințele prezentei directive. Autoritatea competentă poate face o cerere în acest sens dacă un reprezentant al publicului solicită accesul la datele sau informațiile enumerate la alineatul (5).

(7)   În caz de nerespectare a valorilor-limită de emisie stabilite în anexa II, operatorul ia măsurile necesare pentru a asigura restabilirea conformității în cel mai scurt timp posibil, fără a aduce atingere măsurilor necesare în conformitate cu articolul 8. Statele membre stabilesc normele aferente tipului, frecvenței și formatului informațiilor referitoare la evenimentele de neconformare pe care operatorii trebuie să le transmită către autoritatea competentă.

(8)   Operatorii acordă autorității competente toată asistența necesară pentru a-i permite acesteia să efectueze orice fel de inspecții și vizite la fața locului, să preleveze probe și să obțină orice informație necesară pentru a-și îndeplini obligațiile care decurg din prezenta directivă.

(9)   Operatorii trebuie să asigure desfășurarea în cel mai scurt timp posibil a operațiunilor de pornire și oprire a instalației medii de ardere.

Articolul 8

Verificarea conformității

(1)   Statele membre se asigură că valorile validate de emisie, monitorizate în conformitate cu anexa III, nu depășesc valorile-limită de emisie stabilite în anexa II.

(2)   Pe baza inspecțiilor de mediu sau a altor măsuri, statele membre instituie un sistem eficace pentru a verifica respectarea cerințelor din prezenta directivă.

(3)   În caz de neconformitate, în plus față de măsurile luate de operator în temeiul articolului 7 alineatul (7), statele membre se asigură că autoritatea competentă solicită operatorului să ia orice măsuri pe care autoritatea competentă le consideră necesare pentru a asigura restabilirea neîntârziată a conformității.

În cazul în care neconformitatea duce la o degradare semnificativă a calității aerului din zonă, funcționarea instalației medii de ardere se suspendă până la restabilirea conformității.

Articolul 9

Modificări ale instalațiilor medii de ardere

Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că operatorul informează autoritatea competentă, fără întârziere, cu privire la orice modificare planificată la instalația medie de ardere care ar afecta valorile-limită de emisie aplicabile.

Autoritatea competentă actualizează autorizația sau înregistrarea, după caz.

Articolul 10

Autoritățile competente

Statele membre desemnează autoritățile competente responsabile cu îndeplinirea obligațiilor ce decurg din prezenta directivă.

Articolul 11

Raportarea

(1)   Statele membre, până la 1 octombrie 2026 și, respectiv, 1 octombrie 2031 prezintă Comisiei un raport conținând informații calitative și cantitative privind implementarea prezentei directive, cu privire la orice măsuri luate pentru a verifica funcționarea instalațiilor medii de ardere în conformitate cu prezenta directivă și cu privire la orice sancțiuni aplicate pentru a asigura respectarea acesteia.

Primul raport menționat la primul paragraf cuprinde o estimare a emisiilor anuale totale de SO2, NOx și pulberi provenite de la instalații medii de ardere, grupate în funcție de tipul de instalație, tipul de combustibil și de clasa de capacitate.

(2)   Statele membre prezintă, de asemenea, Comisiei un raport, până la 1 ianuarie 2021, conținând o estimare a emisiilor totale anuale de CO și orice informații disponibile privind concentrarea emisiilor de CO provenite de la instalațiile medii de ardere, grupate în funcție de tipul de combustibil și de clasa de capacitate.

(3)   În vederea raportării prevăzute la alineatele (1) și (2), Comisia pune la dispoziția statelor membre un instrument electronic de raportare.

Comisia specifică, prin acte de punere în aplicare, formatele tehnice de raportare pentru a simplifica și a raționaliza obligațiile de raportare pentru statele membre în ceea ce privește informațiile prevăzute la prezentul articol alineatele (1) și (2). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 15.

(4)   În termen de douăsprezece luni de la primirea rapoartelor de la statele membre, în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol și luând în considerare informațiile puse la dispoziție în conformitate cu articolul 6 alineatele (11) și (12), Comisia prezintă un raport de sinteză Parlamentului European și Consiliului.

(5)   La îndeplinirea îndatoririlor care îi revin în temeiul alineatelor (3) și (4), Comisia este sprijinită de Agenția Europeană de Mediu.

Articolul 12

Revizuirea

(1)   Până la 1 ianuarie 2020, Comisia analizează progresele înregistrate în materie de eficiență energetică a instalațiilor medii de ardere și evaluează avantajele stabilirii unor standarde minime de eficiență energetică în concordanță cu cele mai bune tehnici disponibile.

(2)   Până la 1 ianuarie 2023, Comisia evaluează necesitatea revizuirii dispozițiilor privind instalațiile care fac parte din SIS/MIS, precum și a părții 2 din anexa II, pe baza celor mai avansate tehnologii.

Cu prilejul acestei revizuiri, Comisia evaluează, de asemenea, dacă pentru anumite tipuri sau pentru toate tipurile de instalații medii de ardere este necesar să se reglementeze emisiile de CO.

Ulterior, se va face o revizuire la fiecare zece ani care va cuprinde o evaluare a oportunității fixării unor limite mai stricte de emisie, mai ales pentru instalațiile medii de ardere noi.

(3)   Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la rezultatele revizuirilor prevăzute la alineatele (1) și (2), însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă.

Articolul 13

Modificarea anexelor

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 14 în vederea adaptării punctului 2 din partea 2 a anexei III la progresul tehnico-științific.

Articolul 14

Exercitarea delegării

(1)   Competența de a adopta acte delegate se conferă Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 13 se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la 18 decembrie 2015. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește în mod tacit, pentru perioade identice ca durată, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 13 poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. O decizie de revocare face să înceteze delegarea de competențe specificată în decizia respectivă. Aceasta intră în vigoare în ziua următoare datei publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu afectează valabilitatea niciunui act delegat deja în vigoare.

(4)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia notifică simultan Parlamentul European și Consiliul.

(5)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 13 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat nicio obiecție în termen de două luni de la notificarea actului către Parlamentul European și către Consiliu sau în cazul în care, înainte de expirarea acestei perioade, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Termenul respectiv se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 15

Procedura comitetului

(1)   Comisia este asistată de comitetul instituit prin articolul 75 alineatul (1) din Directiva 2010/75/UE. Comitetul respectiv reprezintă un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3)   În cazul în care comitetul nu emite niciun aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 16

Sancțiuni

Statele membre stabilesc normele privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că acestea sunt puse în aplicare. Sancțiunile prevăzute sunt eficiente, proporționale și cu efect de descurajare. Statele membre notifică respectivele dispoziții Comisiei până cel târziu la 19 decembrie 2017 și o informează fără întârziere cu privire la orice modificare ulterioară a respectivelor dispoziții.

Articolul 17

Transpunerea

(1)   Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma dispozițiilor prezentei directive până la 19 decembrie 2017. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la acestea.

Atunci când statele membre adoptă aceste măsuri, acestea includ o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   Statele membre transmit Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 18

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 19

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  JO C 451, 16.12.2014, p. 134.

(2)  JO C 415, 20.11.2014, p. 23.

(3)  Poziția Parlamentului European din 7 octombrie 2015 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 10 noiembrie 2015.

(4)  Decizia nr. 1386/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind un Program general al Uniunii de acțiune pentru mediu până în 2020 „O viață bună, în limitele planetei noastre” (JO L 354, 28.12.2013, p. 171).

(5)  Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic (JO L 285, 31.10.2009, p. 10).

(6)  Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării)(JO L 334, 17.12.2010, p. 17).

(7)  Directiva 2001/80/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind limitarea emisiilor în atmosferă a anumitor poluanți provenind de la instalații de ardere de dimensiuni mari (JO L 309, 27.11.2001, p. 1).

(8)  Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa (JO L 152, 11.6.2008, p. 1).

(9)  Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313/CEE a Consiliului (JO L 41, 14.2.2003, p. 26).

(10)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(11)  JO C 369, 17.12.2011, p. 14.

(12)  Directiva 97/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1997 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la măsurile împotriva emisiei de poluanți gazoși și de pulberi provenind de la motoarele cu ardere internă care urmează să fie instalate pe echipamentele mobile fără destinație rutieră (JO L 59, 27.2.1998, p. 1).

(13)  Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 (Regulamentul privind subprodusele de origine animală) (JO L 300, 14.11.2009, p. 1).

(14)  Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice și de abrogare a Directivei 2003/54/CE (JO L 211, 14.8.2009, p. 55).

(15)  Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (JO L 312, 22.11.2008, p. 3).

---

---

---

---

28.11.2015

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 313/20

---

DECIZIA (UE) 2015/2194 A CONSILIULUI

din 23 noiembrie 2015

privind încheierea, în numele Uniunii Europene și al statelor membre ale acesteia, a Protocolului la Acordul de parteneriat și cooperare de instituire a unui parteneriat între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Federația Rusă, pe de altă parte, pentru a se ține seama de aderarea Republicii Croația la Uniunea Europeană

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 91, articolul 100 alineatul (2) și articolele 207 și 212, coroborate cu articolul 218 alineatul (6) litera (a),

având în vedere Actul de aderare a Republicii Croația, în special articolul 6 alineatul (2) al doilea paragraf,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere aprobarea Parlamentului European,

întrucât:

(1)

În conformitate cu Decizia 2014/956/UE a Consiliului (1), Protocolul la Acordul de parteneriat și cooperare de instituire a unui parteneriat între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Federația Rusă, pe de altă parte, pentru a se ține seama de aderarea Republicii Croația la Uniunea Europeană („protocolul”) a fost semnat, sub rezerva încheierii acestuia.

(2)	Încheierea protocolului face obiectul unei proceduri separate în ceea ce privește chestiunile care țin de competența Comunității Europene a Energiei Atomice.

(3)	Protocolul ar trebui să fie aprobat,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Protocolul la Acordul de parteneriat și cooperare de instituire a unui parteneriat între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Federația Rusă, pe de altă parte, pentru a se ține seama de aderarea Republicii Croația la Uniunea Europeană se aprobă prin prezenta decizie în numele Uniunii Europene și al statelor membre ale acesteia (2).

Articolul 2

Președintele Consiliului este autorizat prin prezenta decizie să desemneze persoana (persoanele) împuternicită (împuternicite) să depună, în numele Uniunii și al statelor membre ale acesteia, instrumentul de aprobare prevăzut la articolul 4 alineatul (1) din protocol.

Articolul 3

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

---

(1)  Decizia 2014/956/UE a Consiliului din 23 iulie 2014 privind semnarea, în numele Uniunii Europene și al statelor membre ale acesteia, și aplicarea cu titlu provizoriu a Protocolului la Acordul de parteneriat și cooperare de instituire a unui parteneriat între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Federația Rusă, pe de altă parte, pentru a se ține seama de aderarea Republicii Croația la Uniunea Europeană (JO L 373, 31.12.2014, p. 1).

(2)  Textul protocolului a fost publicat în JO L 373, 31.12.2014, p. 3, împreună cu decizia privind semnarea.

---

28.11.2015

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 313/22

---

REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2015/2195 AL COMISIEI

din 9 iulie 2015

de completare a Regulamentului (UE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind Fondul social european, în ceea ce privește definirea baremelor standard pentru costuri unitare și a sumelor forfetare pentru rambursarea cheltuielilor statelor membre de către Comisie

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind Fondul social european și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1081/2006 al Consiliului (1), în special articolul 14 alineatul (1),

întrucât:

(1)

Baremele standard pentru costuri unitare și sumele forfetare pentru rambursarea statelor membre ar trebui să fie stabilite pe baza unor metode prezentate de statele membre și evaluate de Comisie, inclusiv metodele prevăzute la articolul 67 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (2) și la articolul 14 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (UE) nr. 1304/2013.

(2)	Ținând seama de diferitele tipuri de operațiuni pe care Fondul social european le poate susține, definirea și valorile baremelor standard pentru costuri unitare și ale sumelor forfetare pot varia în funcție de tipul operațiunii, pentru a ține cont de caracteristicile specifice ale acesteia.

(3)

Există diferențe importante între statele membre și, în unele cazuri, între regiunile unui stat membru, în ceea ce privește nivelul costurilor pentru un anumit tip de operațiune. În conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare a Fondului social european, definirea baremelor standard pentru costuri unitare și a sumelor forfetare stabilite de Comisie ar trebui să reflecte, de asemenea, caracteristicile specifice ale fiecărui stat membru și ale fiecărei regiuni.

(4)	Pentru ca valorile baremelor standard pentru costuri unitare să reflecte nivelul costurilor suportate în mod efectiv, se pune la punct o metodă de ajustare a acestora,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiectul și domeniul de aplicare

Prezentul regulament stabilește baremele standard pentru costuri unitare și sumele forfetare care pot fi utilizate de Comisie pentru rambursarea cheltuielilor statelor membre.

Articolul 2

Tipuri de operațiuni

Tipurile de operațiuni vizate de rambursarea pe baza baremelor standard pentru costuri unitare și a sumelor forfetare, în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1304/2013, sunt stabilite în anexe.

Articolul 3

Definirea baremelor standard pentru costuri unitare și a sumelor forfetare, precum și a valorilor acestora

Definirea și valorile baremelor standard pentru costuri unitare și ale sumelor forfetare pentru fiecare tip de operațiuni, în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1304/2013, sunt stabilite în anexe.

Articolul 4

Ajustarea valorilor

(1)   Valorile stabilite în anexe se ajustează în conformitate cu metodele prevăzute în anexele respective.

(2)   Valorile ajustate în conformitate cu alineatul (1) se aplică în cazul rambursării cheltuielilor legate de acele părți ale operațiunilor care se desfășoară la data ajustării sau ulterior acesteia.

Articolul 5

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 347, 20.12.2013, p. 470.

(2)  Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 320).

---

---

---

28.11.2015

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 313/29

---

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2015/2196 AL COMISIEI

din 24 noiembrie 2015

de aprobare a unei modificări care nu este minoră a caietului de sarcini al unei denumiri înregistrate în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate [Torta del Casar (DOP)]

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare (1), în special articolul 52 alineatul (2),

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 53 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, Comisia a examinat cererea Spaniei de aprobare a unei modificări a caietului de sarcini al denumirii de origine protejate „Torta del Casar”, înregistrată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1491/2003 al Comisiei (2).

(2)	Întrucât modificarea în cauză nu este minoră în sensul articolului 53 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, Comisia a publicat cererea de modificare, în conformitate cu articolul 50 alineatul (2) litera (a) din respectivul regulament, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (3).

(3)	Întrucât Comisiei nu i s-a comunicat nicio declarație de opoziție în conformitate cu articolul 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, modificarea caietului de sarcini ar trebui aprobată,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Se aprobă modificarea caietului de sarcini publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene cu privire la denumirea „Torta del Casar” (DOP).

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 343, 14.12.2012, p. 1.

(2)  Regulamentul (CE) nr. 1491/2003 al Comisiei din 25 august 2003 de completare a anexei la Regulamentul (CE) nr. 2400/96 (Ficodindia dell'Etna, Monte Etna, Colline di Romagna, Pretuziano delle Colline Teramane, Torta del Casar, Manzana de Girona sau Poma de Girona) (JO L 214, 26.8.2003, p. 6).

(3)  JO C 235, 18.7.2015, p. 5.

---

28.11.2015

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 313/30

---

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2015/2197 AL COMISIEI

din 27 noiembrie 2015

de stabilire a standardelor tehnice de punere în aplicare în ceea ce privește valutele strâns corelate, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (1), în special articolul 354 alineatul (3),

întrucât:

(1)

În cadrul abordării standardizate a riscului de piață, instituțiile pot să aplice cerințe de fonduri proprii mai mici pentru riscul valutar aferent pozițiilor puse în corespondență pe două valute atunci când acestea sunt considerate „strâns corelate” în conformitate cu metodologia prevăzută la articolul 354 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(2)

La precizarea valutelor strâns corelate, ar trebui aplicată practica standard de la nivelul pieței constând în reducerea pierderii maxime dintr-o perioadă de 10 zile la pierderea maximă dintr-o zi, prin împărțirea variației maxime de 4 % a valutei la rădăcina pătrată a numărului 10. Prin urmare, pragul variației zilnice maxime a valorii în cadrul unei perechi de valute ar trebui fixat la 1,265 %.

(3)	Variațiile procentuale zilnice ale valutelor ar trebui determinate prin calcularea diferenței dintre logaritmii naturali ai valorilor perechii de valute în cauză din două zile consecutive.

(4)	Valoarea absolută a procentajului rezultat ar trebui comparată cu pragul variației zilnice maxime a valorii unei perechi de valute, care este 1,265 %. Valorile care depășesc acest prag ar trebui considerate depășiri ale pierderii maxime de 4 % pentru o perioadă de 10 zile.

(5)

Este necesară determinarea unui număr maxim de pierderi acceptabile, după depășirea căruia perechile de valute să nu mai fie considerate corelate în sensul articolului 354 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. În plus, la calcularea numărului maxim de pierderi acceptabile ar trebui să fie avute în vedere atât pozițiile lungi, cât și pozițiile scurte pe valuta respectivă. Numărul de depășiri autorizate ar trebui să fie rotunjit în minus și stabilit la șapte depășiri ale pierderii maxime în cursul celor trei ani precedenți și la 65 de depășiri ale pierderii maxime în cursul celor cinci ani precedenți.

(6)

La articolul 354 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 se prevăd cerințe de fonduri proprii mai mici numai pentru pozițiile pe „valute strâns corelate relevante”. Prin urmare, numai perechile valutare constituite prin combinarea unei valute a unui stat membru cu o valută ce figurează pe o listă de valute din țări terțe care sunt relevante pentru instituțiile financiare din Uniune ar trebui evaluate aplicând criteriile pentru determinarea valutelor strâns corelate.

(7)

O serie de alte perechi valutare, alcătuite exclusiv din valute ale unor țări terțe, ar trebui la rândul lor incluse în evaluare, dată fiind relevanța lor pentru portofoliile instituțiilor din Uniune. În plus, având în vedere cerințele de la articolul 354 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 referitoare la perioadele de observare relevante, ar trebui incluse în evaluare numai valutele pentru care este disponibilă, dintr-o sursă fiabilă, o serie de date zilnice pe o durată de cinci ani.

(8)

Articolul 354 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 prevede un tratament specific pentru perechile de valute formate din valute ale statelor membre participante la cea de a doua etapă a uniunii economice și monetare („MCS II”) și euro sau din astfel de valute combinate între ele. Prin urmare, perechile în care sunt implicate valutele respective nu ar trebui considerate „relevante”. Cu toate acestea, ar trebui considerate „relevante” perechile formate dintr-o valută a unui stat participant la MCS II, pe de o parte, și o altă valută decât euro sau o valută a unui alt stat participant la MCS II, pe de altă parte.

(9)	Prin urmare, ar trebui evaluată corelarea din cadrul fiecărei perechi de valute constituite prin combinarea valutelor prevăzute în anexa la prezentul regulament.

(10)

Pentru a asigura siguranța privind utilizarea listei de valute strâns corelate, lista în cauză ar trebui reexaminată în conformitate cu articolul 29 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (2). Din aceleași motive, reexaminarea în cauză ar trebui efectuată la intervale regulate și la aceeași dată sau aproximativ la aceeași dată în fiecare an, cu excepția cazurilor în care evoluțiile de pe piață impun ca această reexaminare să fie efectuată în mod excepțional în alte momente.

(11)	Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare prezentate Comisiei Europene de către Autoritatea Bancară Europeană.

(12)

Autoritatea Bancară Europeană a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul bancar, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Perechile de valute care îndeplinesc cerințele de la articolul 354 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 figurează în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 176, 27.6.2013, p. 1.

(2)  Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12).

---

---

28.11.2015

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 313/35

---

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2015/2198 AL COMISIEI

din 27 noiembrie 2015

de aprobare a substanței active rescalure, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (1), în special articolul 13 alineatul (2),

întrucât:

(1)	În conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, la 21 septembrie 2012, Austria a primit, din partea societății Ecologia y Protección Agrícola SL, o cerere de aprobare a substanței active rescalure.

(2)

În conformitate cu articolul 9 alineatul (3) din regulamentul respectiv, Austria, în calitate de stat membru raportor, a notificat solicitantul, celelalte state membre, Comisia și Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) cu privire la admisibilitatea cererii la 5 noiembrie 2012.

(3)	La 3 martie 2014, statul membru raportor a transmis un proiect de raport de evaluare Comisiei, cu o copie către autoritate, în care s-a evaluat dacă este de așteptat ca substanța activă în cauză să îndeplinească criteriile de aprobare prevăzute la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009.

(4)

Autoritatea a respectat articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009. În conformitate cu articolul 12 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, autoritatea a cerut solicitantului să furnizeze informații suplimentare statelor membre, Comisiei și autorității. Evaluarea informațiilor suplimentare de către statul membru raportor a fost transmisă autorității în luna decembrie 2014, sub forma unui proiect de raport de evaluare actualizat.

(5)

La 10 februarie 2015, autoritatea a comunicat solicitantului, statelor membre și Comisiei concluzia sa cu privire la posibilitatea ca substanța activă rescalure să îndeplinească criteriile de aprobare prevăzute la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 (2). Autoritatea a făcut publică concluzia sa.

(6)	La 13 iulie 2015, Comisia a prezentat Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale raportul de examinare pentru rescalure și un proiect de regulament care prevede aprobarea substanței rescalure.

(7)	Solicitantului i s-a oferit posibilitatea de a trimite observații cu privire la raportul de examinare.

(8)

În cazul uneia sau al mai multor utilizări reprezentative ale cel puțin unui produs de protecție a plantelor conținând substanța activă, în special în ceea ce privește utilizările examinate și detaliate în raportul de examinare, s-a stabilit că criteriile de aprobare prevăzute la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 sunt îndeplinite. Prin urmare, se consideră a fi îndeplinite criteriile de aprobare respective. Prin urmare, este indicat să se aprobe substanța rescalure.

(9)	În conformitate cu articolul 13 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei (3) ar trebui modificată în consecință.

(10)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Aprobarea substanței active

Substanța activă rescalure, astfel cum se specifică în anexa I, este aprobată în condițiile stabilite în anexa respectivă.

Articolul 2

Modificări ale Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011

Anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 se modifică în conformitate cu anexa II la prezentul regulament.

Articolul 3

Data intrării în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 309, 24.11.2009, p. 1.

(2)  EFSA Journal 2014;12(12):3913. Document disponibil online la adresa: www.efsa.europa.eu

(3)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei din 25 mai 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește lista substanțelor active autorizate (JO L 153, 11.6.2011, p. 1).

---

---

---

28.11.2015

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 313/38

---

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2015/2199 AL COMISIEI

din 27 noiembrie 2015

de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (1),

având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 al Comisiei din 7 iunie 2011 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește sectorul fructelor și legumelor și sectorul fructelor și legumelor prelucrate (2), în special articolul 136 alineatul (1),

întrucât:

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Valorile forfetare de import prevăzute la articolul 136 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 sunt stabilite în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 347, 20.12.2013, p. 671.

(2)  JO L 157, 15.6.2011, p. 1.

---

---

28.11.2015

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 313/40

---

DECIZIA (PESC) 2015/2200 A COMITETULUI POLITIC ȘI DE SECURITATE

din 13 noiembrie 2015

de prelungire a mandatului șefului Misiunii de monitorizare a Uniunii Europene în Georgia (EUMM Georgia) (EUMM GEORGIA/1/2015)

COMITETUL POLITIC ȘI DE SECURITATE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 38 al treilea paragraf,

având în vedere Decizia 2010/452/PESC a Consiliului din 12 august 2010 privind Misiunea de monitorizare a Uniunii Europene în Georgia, EUMM Georgia (1), în special articolul 10 alineatul (1),

întrucât:

(1)

În temeiul Deciziei 2010/452/PESC, Comitetul politic și de securitate (COPS) este autorizat, în conformitate cu articolul 38 paragraful al treilea din tratat, să adopte deciziile relevante privind controlul politic și conducerea strategică a Misiunii de monitorizare a Uniunii Europene în Georgia (EUMM Georgia), inclusiv decizia de numire a unui șef al misiunii.

(2)	La 16 decembrie 2014, Consiliul a adoptat Decizia 2014/915/PESC (2), prelungind mandatul EUMM Georgia pentru perioada 15 decembrie 2014-14 decembrie 2016.

(3)	La 19 decembrie 2014, COPS a adoptat Decizia EUMM GEORGIA/1/2014 (3), numindu-l pe domnul Kęstutis JANKAUSKAS șef al Misiunii EUMM Georgia, de la 15 decembrie 2014 până la 14 decembrie 2015.

(4)	Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate a propus prelungirea mandatului domnului Kęstutis JANKAUSKAS în calitate de șef al Misiunii EUMM Georgia pentru perioada 15 decembrie 2015-14 decembrie 2016,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Mandatul domnului Kęstutis JANKAUSKAS în calitate de șef al Misiunii EUMM Georgia se prelungește până la 14 decembrie 2016.

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

---

(1)  JO L 213, 13.8.2010, p. 43.

(2)  Decizia 2014/915/PESC a Consiliului din 16 decembrie 2014 de modificare a Deciziei 2010/452/PESC privind misiunea de monitorizare a Uniunii Europene în Georgia, EUMM Georgia (JO L 360, 17.12.2014, p. 56).

(3)  Decizia EUMM GEORGIA/1/2014 a Comitetului Politic și de Securitate din 19 decembrie 2014 privind numirea șefului misiunii de monitorizare a Uniunii Europene în Georgia (EUMM Georgia) (JO L 369, 24.12.2014, p. 78).

---

28.11.2015

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 313/41

---

DECIZIA (PESC) 2015/2201 A COMITETULUI POLITIC ȘI DE SECURITATE

din 13 noiembrie 2015

privind acceptarea contribuțiilor statelor terțe la Misiunea Uniunii Europene de consiliere pentru reforma sectorului securității civile în Ucraina (EUAM Ucraina) (EUAM Ucraina/5/2015)

COMITETUL POLITIC ȘI DE SECURITATE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 38 al treilea paragraf,

având în vedere Decizia 2014/486/PESC a Consiliului din 22 iulie 2014 privind Misiunea Uniunii Europene de consiliere pentru reforma sectorului securității civile în Ucraina (EUAM Ucraina) (1),

întrucât:

(1)	În conformitate cu articolul 10 alineatul (3) din Decizia 2014/486/PESC, Consiliul autorizează Comitetul politic și de securitate (COPS) să adopte deciziile relevante privind acceptarea contribuțiilor propuse de către state terțe la EUAM Ucraina.

(2)	Comandantul operației civile a recomandat COPS să accepte contribuția propusă din partea Georgiei la EUAM Ucraina și să considere contribuția ca fiind semnificativă.

(3)	Georgia ar trebui să fie scutită de contribuții financiare la bugetul EUAM Ucraina,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Contribuțiile statelor terțe

(1)   Contribuția Georgiei la EUAM Ucraina este acceptată și considerată semnificativă.

(2)   Georgia este scutită de contribuții financiare la bugetul EUAM Ucraina.

Articolul 2

Intrarea în vigoare

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

---

(1)  JO L 217, 23.7.2014, p. 42.

---

28.11.2015

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 313/42

---

DECIZIA (UE) 2015/2202 A BĂNCII CENTRALE EUROPENE

din 19 noiembrie 2015

de modificare a Deciziei BCE/2010/23 privind repartizarea venitului monetar al băncilor centrale naționale ale statelor membre a căror monedă este euro (BCE/2015/37)

CONSILIUL GUVERNATORILOR BĂNCII CENTRALE EUROPENE,

având în vedere Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, în special articolul 32,

întrucât:

(1)	Decizia BCE/2010/23 (1) instituie un mecanism pentru cumularea și alocarea venitului monetar rezultat din operațiunile de politică monetară.

(2)	Decizia (UE) 2015/774 a Băncii Centrale Europene (BCE/2015/10) (2) prevede instituirea unui program de achiziționare de active de către sectorul public (public sector asset purchase programme) (denumit în continuare „PSPP”) în scopuri de politică monetară.

(3)

La fel ca în cazul achizițiilor efectuate în temeiul Deciziei BCE/2009/16 (3) și al Deciziei BCE/2011/17 (4), ar trebui să se considere că obligațiunile de stat și cele emise de agenții achiziționate în temeiul Deciziei (UE) 2015/774 (BCE/2015/10) generează venit la rata de referință definită în Decizia BCE/2010/23.

(4)

Venitul rezultat din acordarea cu împrumut a instrumentelor de natura datoriei tranzacționabile în cadrul tuturor programelor de achiziționare de titluri de valoare desfășurate în scopuri de politică monetară nu ar trebui considerat a fi venit monetar, de vreme ce în general aceste operațiuni nu sunt înscrise în registrele băncilor centrale naționale ale statelor membre a căror monedă este euro (denumite în continuare „BCN”).

(5)	Venitul net rezultat din contracte swap încheiate de Eurosistem cu bănci centrale din afara Eurosistemului ar trebui împărțit între BCN ca venit monetar.

(6)	Prin urmare, structura bazei de calcul și activele identificabile prevăzute în anexele I și II la Decizia BCE/2010/23 ar trebui ajustate.

(7)	Prin urmare, Decizia BCE/2010/23 ar trebui modificată în mod corespunzător,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Modificări

Decizia BCE/2010/23 se modifică după cum urmează:

1.

Articolul 3 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1)   Valoarea venitului monetar al fiecărei BCN se determină prin măsurarea venitului efectiv obținut din activele identificabile înscrise în registrele acesteia. Ca excepții: (a) se consideră că aurul nu generează venit; (b) se consideră că următoarele generează venit la rata de referință: (i) titlurile de valoare deținute în scopuri de politică monetară în temeiul Deciziei BCE/2009/16 (5); (ii) titlurile de valoare deținute în scopuri de politică monetară în temeiul Deciziei BCE/2011/17 (6); (iii) instrumentele de natura datoriei emise de administrații publice și agenții recunoscute și instrumentele de natura datoriei substitut emise de societăți nefinanciare publice deținute în scopuri de politică monetară în temeiul Deciziei (UE) 2015/774 a Băncii Centrale Europene (BCE/2015/10) (7). (5)  Decizia BCE/2009/16 din 2 iulie 2009 privind punerea în aplicare a programului de achiziționare de obligațiuni garantate (JO L 175, 4.7.2009, p. 18)." (6)  Decizia BCE/2011/17 din 3 noiembrie 2011 privind punerea în aplicare a celui de al doilea program de achiziționare de obligațiuni garantate (JO L 297, 16.11.2011, p. 70)." (7)  Decizia (UE) 2015/774 a Băncii Centrale Europene din 4 martie 2015 privind un program de achiziționare de active de către sectorul public de pe piețele secundare (BCE/2015/10) (JO L 121, 14.5.2015, p. 20).”"

2.	La litera A din anexa I se adaugă următorul punct 8: „8. Angajamentele față de BCE care garantează o creanță legată de contracte de swap între BCE și o bancă centrală din afara Eurosistemului care generează un venit monetar pentru Eurosistem (parte din pasivele extrabilanțiere).”

3.	La litera A din anexa II se adaugă următorul punct 10: „10. Creanțe asupra unor contrapărți din zona euro legate de contracte de swap între BCE și o bancă centrală din afara Eurosistemului care generează un venit monetar pentru Eurosistem (parte din postul de activ 3.1 din BA).”

Articolul 2

Intrare în vigoare

Prezenta decizie intră în vigoare la 31 decembrie 2015.

---

(1)  Decizia BCE/2010/23 din 25 noiembrie 2010 privind repartizarea venitului monetar al băncilor centrale naționale ale statelor membre a căror monedă este euro (JO L 35, 9.2.2011, p. 17).

(2)  Decizia (UE) 2015/774 a Băncii Centrale Europene din 4 martie 2015 privind un program de achiziționare de active de către sectorul public de pe piețele secundare (BCE/2015/10) (JO L 121, 14.5.2015, p. 20).

(3)  Decizia BCE/2009/16 din 2 iulie 2009 privind punerea în aplicare a programului de achiziționare de obligațiuni garantate (JO L 175, 4.7.2009, p. 18).

(4)  Decizia BCE/2011/17 din 3 noiembrie 2011 privind punerea în aplicare a celui de al doilea program de achiziționare de obligațiuni garantate (JO L 297, 16.11.2011, p. 70).

---