(a)

o listă a IFM întocmită în scopuri statistice (a se vedea partea 1 pentru identificarea anumitor IFM); și

(b)

o descriere a informațiilor statistice raportate de aceste IFM lunar, trimestrial și anual (a se vedea părțile 2, 3, 4, 5, 6 și 7).

1.1.

Instituțiile financiare, altele decât instituțiile de credit, care emit instrumente financiare ce sunt considerate substitute apropiate pentru depozite sunt clasificate ca IFM cu condiția să se încadreze la definiția IFM în celelalte privințe. Clasificarea se bazează pe criteriile de substituibilitate a depozitelor, și anume dacă pasivele sunt clasificate ca depozite, care se determină în funcție de lichiditatea acestora, de îmbinarea caracteristicilor de transferabilitate, convertibilitate, certitudine și tranzacționabilitate, și ținând seama, atunci când este cazul, de condițiile în care au fost emise aceste instrumente financiare.

Aceste criterii de substituibilitate a depozitelor se aplică, de asemenea, pentru a stabili dacă pasivele ar trebui să fie clasificate ca depozite, cu condiția să nu existe o categorie separată pentru astfel de pasive.

1.2.

În sensul determinării substituibilității depozitelor și al clasificării pasivelor ca depozite:

(a)

instrumentul de piață monetară este considerat a avea o înaltă calitate a creditului dacă i s-a acordat unul dintre cele mai înalte două ratinguri de credit pe termen scurt disponibile de către fiecare agenție de rating de credit recunoscută care a acordat un rating instrumentului sau, dacă instrumentul nu are rating, este apreciat a avea o calitate echivalentă în temeiul procesului intern de rating al societății de administrare. Atunci când o agenție de rating de credit recunoscută își împarte cel mai înalt rating pe termen scurt în două categorii, aceste două categorii sunt considerate o categorie unică și, prin urmare, cel mai înalt rating disponibil;

(b)

cu titlu de excepție de la cerința prevăzută la litera (a), fondul de piață monetară poate deține emisiuni suverane a căror calitate se încadrează cel puțin în categoria investiții, „emisiune suverană” însemnând instrumente de piață monetară emise sau garantate de o autoritate centrală, regională sau locală sau de o bancă centrală dintr-un stat membru, de BCE, de Uniune sau de Banca Europeană de Investiții;

(c)

la calcularea WAL pentru titluri de valoare, inclusiv instrumente financiare structurate, calcularea scadenței se bazează pe scadența reziduală până la răscumpărarea legală a instrumentelor. Cu toate acestea, atunci când un instrument financiar include o opțiune put, data exercitării opțiunii put poate fi utilizată în locul scadenței reziduale legale, numai dacă toate condițiile următoare sunt îndeplinite permanent:

(d)

la calcularea WAL și WAM se ia în considerare impactul instrumentelor financiare derivate, al depozitelor și al tehnicilor de administrare eficientă de portofoliu;

(e)

„scadența medie ponderată” (weighted average maturity, WAM) înseamnă un indicator al intervalului mediu de timp până la scadență a tuturor titlurilor de valoare suport din fond, ponderate pentru a reflecta deținerile relative din fiecare instrument, presupunând că scadența unui instrument cu rată variabilă este mai degrabă intervalul de timp rămas până la următoarea revizuire a ratei dobânzii la rata pieței monetare, și nu intervalul de timp rămas până la data la care principalul titlului de valoare trebuie rambursat. În practică, WAM se utilizează pentru a determina sensibilitatea unui FPM la variațiile ratelor dobânzilor de pe piața monetară;

(f)

„durata de viață medie ponderată” (weighted average life, WAL) înseamnă media ponderată a scadenței reziduale a fiecărui titlu de valoare deținut într-un fond, reprezentând intervalul de timp până la data la care principalul este rambursat în întregime, fără a ține cont de dobândă și fără discont. Spre deosebire de calcularea WAM, calcularea WAL pentru titlurile de valoare cu rată variabilă și pentru instrumentele financiare structurate nu permite utilizarea datelor de revizuire a ratei dobânzii și utilizează în schimb doar scadența finală declarată a titlului de valoare. WAL se utilizează pentru a determina riscul de credit, acesta fiind cu atât mai ridicat cu cât este amânată mai mult rambursarea principalului. De asemenea, WAL se utilizează pentru limitarea riscului de lichiditate;

(g)

„instrumente de piață monetară” înseamnă instrumente tranzacționate în mod normal pe piața monetară, care sunt lichide și care au o valoare ce poate fi stabilită cu exactitate în orice moment;

(h)

„societate de administrare” înseamnă o societate a cărei activitate obișnuită constă în administrarea portofoliului unui FPM.

5.1.

Compilarea agregatelor monetare și a contrapartidelor din zona euro impune identificarea acelor contrapartide situate pe teritoriul zonei euro care formează sectorul deținător de monedă. În acest scop, contrapartidele non-IFM sunt împărțite, în conformitate cu Sistemul European de Conturi revizuit (denumit în continuare „SEC 2010”) prevăzut de Regulamentul (UE) nr. 549/2013 (a se vedea anexa II partea 3) în administrație publică (S.13), cu administrația centrală (S.1311) identificată separat la totalul pasivelor sub formă de depozite, și alte sectoare rezidente. Pentru a calcula dezagregarea lunară pe sectoare a agregatelor monetare și a contrapartidelor de credit, alte sectoare rezidente sunt defalcate, la rândul lor, în următoarele subsectoare: fonduri de investiții, altele decât fondurile de piață monetară (S.124), alți intermediari financiari, exclusiv societățile de asigurare și fondurile de pensii + auxiliari financiari + instituții financiare captive și alte entități creditoare (S.125 + S.126 + S.127), societăți de asigurare (S.128), fonduri de pensii (S.129), societăți nefinanciare (S.11) și gospodăriile populației + instituții fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populației (S.14 + S.15). În cadrul sectoarelor reunite ale contrapartidelor (S.125 + S.126 + S.127) se face o distincție suplimentară în ceea ce privește contrapartidele care sunt SVI și contrapartide de compensare centrale. În ceea ce privește întreprinderile individuale/asociațiile de persoane fără personalitate juridică, a se vedea secțiunea 3. În ceea ce privește totalul pasivelor sub formă de depozite și categoriile de depozite „depozite la termen cu scadența la peste doi ani”, „depozite rambursabile după notificare cu scadență la peste doi ani” și „contracte de report (repo)”, se face distincția suplimentară între instituțiile de credit, alte contrapartide ale IFM și administrația centrală, în sensul sistemului rezervelor minime obligatorii al BCE.

5.2.

În ceea ce privește totalul pasivelor sub formă de depozite și categoria de active „credite totale”, se face o distincție suplimentară pentru băncile centrale (S.121) și societățile care acceptă depozite, exclusiv banca centrală (S.122), precum și pentru societățile bancare și nebancare din restul lumii pentru o mai bună înțelegere a politicilor de acordare de credite și de finanțare din sectorul bancar și pentru o mai bună monitorizare a activităților interbancare.

5.3.

În ceea ce privește pozițiile intragrup, se face o distincție suplimentară pentru pozițiile credite și depozite și tranzacțiile dintre societățile care acceptă depozite, exclusiv banca centrală (S.122) pentru a permite identificarea interconexiunilor dintre instituțiile de credit care aparțin aceluiași grup (intern și alte state membre din zona euro).

5.4.

În ceea ce privește deținerile de titluri de natura datoriei cu scadența inițială de până la un an, cu o defalcare în funcție de monedă, se face o distincție suplimentară pentru administrațiile publice (S.13) în vederea asigurării unei mai bune supravegheri a interconexiunilor dintre datoriile suverane și bănci.

5.5.

Anumite depozite/credite provenite din contracte de report/deport (repo/reverse repo) sau operațiuni similare cu alți intermediari financiari (S.125) + auxiliari financiari (S.126) + instituții financiare captive și alte entități creditoare (S.127) se pot referi la tranzacțiile cu o contrapartidă centrală. O contrapartidă centrală este o entitate care se interpune legal între contrapartidele în contractele tranzacționate pe piețele financiare, devenind cumpărătorul pentru orice vânzător și vânzătorul pentru orice cumpărător. Deoarece astfel de tranzacții sunt deseori substitute pentru activități comerciale bilaterale între IFM, se face o distincție suplimentară în cadrul categoriei depozitelor „contracte de report” în ceea ce privește activitatea comercială cu aceste contrapartide. În mod asemănător, se face o distincție suplimentară în cadrul categoriei activelor „credite” în ceea ce privește contractele de deport (reverse repo) cu aceste contrapartide.

5.6.

Contrapartidele situate pe teritoriul național sunt identificate separat de contrapartidele situate în celelalte state din zona euro în toate defalcările statistice. Contrapartidele situate în zona euro sunt identificate în funcție de sectorul național căruia îi aparțin sau de clasificarea instituțională în conformitate cu listele păstrate de BCE în scopuri statistice și cu manualul BCE „Manualul sectorului de statistică monetară, a instituțiilor financiare și a piețelor: Orientare pentru clasificarea statistică a clienților” (Monetary financial institutions and markets statistics sector manual: Guidance for the statistical classification of customers), care urmează principii de clasificare concordante în cea mai mare măsură posibilă cu SEC 2010. Nu există nicio cerință privind defalcarea din punct de vedere geografic a contrapartidelor situate în afara zonei euro.

5.7.

În cazul acțiunilor/unităților de fond ale FPM emise de IFM din statele membre din zona euro, agenții raportori raportează cel puțin date privind rezidența deținătorilor conform defalcării în funcție de teritoriul național/zona euro exclusiv teritoriul național/restul lumii pentru a permite excluderea deținerilor de către nerezidenți din zona euro. BCN pot de asemenea să obțină informațiile statistice necesare din datele colectate în baza Regulamentului (UE) nr. 1011/2012 (BCE/2012/24), în măsura în care datele respective îndeplinesc cerințele privind respectarea termenelor prevăzute la articolul 7 din prezentul regulament și cu standardele minime definite în anexa IV.

1.

Defalcarea în funcție de subsector, scadență și garanții reale imobiliare a creditelor acordate non-IFM din zona euro (a se vedea tabelul 2).

Aceasta este necesară pentru a permite monitorizarea structurii complete, în funcție de subsector și de scadență, a tuturor finanțărilor (credite și titluri de valoare) acordate de IFM față de sectorul deținător de monedă. În ceea ce privește societățile nefinanciare și gospodăriile populației, sunt necesare poziții suplimentare de tipul „din care” pentru evidențierea creditelor garantate cu garanții reale imobiliare.

Pentru creditele exprimate în euro cu o scadență inițială la peste un an și la peste doi ani în ceea ce privește societățile nefinanciare și gospodăriile populației, sunt necesare poziții suplimentare de tipul „din care” pentru anumite scadențe reziduale și perioade de revizuire a ratei dobânzii (a se vedea tabelul 2). O revizuire a ratei dobânzii trebuie înțeleasă ca o modificare a ratei dobânzii unui credit care este prevăzută în contractul de creditare existent. Creditele supuse revizuirii ratei dobânzii includ, printre altele, credite cu rate ale dobânzii revizuite periodic în conformitate cu evoluția unui index, de exemplu Euribor, credite cu rate ale dobânzii revizuite continuu, și anume rate variabile, și credite cu rate revizuibile potrivit deciziei IFM.

2.

Defalcarea în funcție de subsector a pasivelor sub formă de depozite constituite la IFM de administrația publică (alta decât administrația centrală) din statele membre din zona euro (a se vedea tabelul 2).

Aceasta este necesară ca o informație suplimentară față de raportarea lunară.

3.

Defalcarea în funcție de sector a pozițiilor cu contrapartidele din afara zonei euro (a se vedea tabelul 2).

Clasificarea în funcție de sector în conformitate cu Sistemul Conturilor Naționale (denumit în continuare „SCN 2008”) se aplică acolo unde SEC 2010 nu este în vigoare.

4.

Identificarea pozițiilor bilanțiere pentru instrumente derivate și pentru dobânzi acumulate ale creditelor și ale depozitelor în cadrul altor active și al altor pasive (a se vedea tabelul 2).

Această defalcare este necesară pentru a obține un nivel mai ridicat de coerență între statistici.

5.

Defalcarea în funcție de țară, inclusiv în funcție de pozițiile față de Banca Europeană de Investiții și de Mecanismul european de stabilitate (a se vedea tabelul 3).

Această defalcare este necesară pentru o analiză detaliată a evoluțiilor monetare și, de asemenea, în sensul cerințelor tranzitorii și pentru verificările privind calitatea datelor.

6.

Defalcarea în funcție de sector a depozitelor transfrontaliere din cadrul zonei euro de la non-IFM și a creditelor transfrontaliere din cadrul zonei euro acordate non-IFM (a se vedea tabelul 3).

Această defalcare este necesară pentru evaluarea pozițiilor sectoarelor IFM din anumite state membre față de celelalte state membre din zona euro.

7.

Defalcarea în funcție de monedă (a se vedea tabelul 4).

Această defalcare este necesară pentru a permite calcularea tranzacțiilor pentru agregatele monetare și contrapartide, ajustate pentru variațiile cursului de schimb dacă aceste agregate includ toate monedele combinate.

2.1.

În sensul articolului 6 litera (a), IFM calculează posturile din părțile 1 și 2 ale tabelului 5 ca diferență între fluxurile nete de credite securitizate sau cedate în alt mod în timpul perioadei de referință și creditele achiziționate în timpul perioadei de referință. Creditele transferate către sau achiziționate de la altă IFM națională, precum și creditele ale căror transferuri se produc ca rezultat al unei divizări a agentului raportor sau al unei fuziuni ori preluări care implică agentul raportor și alte IFM naționale nu sunt incluse în acest calcul. Creditele transferate către sau achiziționate de la IFM străine sunt incluse în acest calcul.

2.2.

Posturile menționate în secțiunea 3.1 se alocă părților 1 și 2 din tabelul 5, după cum urmează:

2.3.

Posturile din partea 1 din tabelul 5 sunt defalcate la rândul lor, lunar, în funcție de contrapartida la transferul creditului, distingând între SVI, din care SVI rezidente în zona euro, și alte contrapartide. Defalcări ulterioare în funcție de scadența inițială și de destinația creditului sunt solicitate trimestrial pentru unele posturi, astfel cum se indică în tabelul 5(b).

3.1.

IFM furnizează date cu privire la creditele securitizate și derecunoscute față de care IFM acționează în calitate de administrator în conformitate cu partea 3 din tabelul 5, astfel:

3.2.

În privința secțiunii 3.1 litera (b), BCN pot, în schimb, solicita IFM să furnizeze fluxurile nete de cedări și achiziții de credite față de care IFM acționează în calitate de administrator astfel încât BCN să poată obține tranzacțiile financiare menționate în secțiunea 3.1 litera (b).

3.3.

BCN poate acorda agenților raportori o derogare de la cerințele prevăzute în secțiunea 3.1 litera (b) în cazul în care fluxurile nete colectate în partea 1.1 din tabelul 5 îndeplinesc obiectivul secțiunii 3.2, și anume, în cazul în care, conform practicii naționale, creditele securitizate și derecunoscute sunt administrate de IFM. BCN vor asigura că aceste fluxuri nete sunt conforme cu scopul calculării tranzacțiilor financiare exclusiv cedările și achizițiile de credite potrivit secțiunii 3.1 litera (b). Pentru efectuarea ajustărilor necesare, BCN pot solicita IFM informații suplimentare.

3.4.

BCN pot extinde cerințele de raportare statistică prevăzute în prezenta secțiune la toate creditele derecunoscute administrate de IFM care au fost securitizate sau transferate într-un alt mod. În acest caz, BCN va informa IFM cu privire la cerințele de raportare statistică în conformitate cu partea 3 din tabelul 5.

4.1.

IFM furnizează trimestrial date privind toate creditele administrate în cadrul unei securitizări în conformitate cu partea 4 din tabelul 5, indiferent dacă creditele administrate sau drepturile respective de administrare sunt recunoscute în bilanțul agentului raportor.

4.2.

În ceea ce privește creditele administrate pentru SVI rezidente în alte state membre din zona euro, IFM prevăd defalcări ulterioare, prin agregarea creditelor administrate separat pentru fiecare stat membru în care este rezidentă o SVI.

4.3.

BCN pot colecta datele menționate la articolul 6 litera (b) sau o parte a acestora pentru fiecare SVI în parte, de la IFM rezidente care au rolul de administratori în cadrul creditelor securitizate. În cazul în care consideră că datele prevăzute în secțiunea 4.4 și defalcările prevăzute în secțiunea 4.2 pot fi colectate în funcție de fiecare SVI, o BCN informează IFM dacă, și în ce măsură, este obligatorie raportarea prevăzută în secțiunile 4.1 și 4.2.

5.1.

IFM care aplică IAS 39, IFRS 9 sau norme similare raportează soldul la sfârșit de lună al creditelor cedate prin intermediul unei securitizări, însă care nu au făcut obiectul derecunoașterii în conformitate cu partea 5 din tabelul 5.

5.2.

IFM în cazul cărora se aplică derogarea prevăzută la articolul 9 alineatul (6) raportează soldul la sfârșit de trimestru al creditelor cedate prin intermediul unei securitizări, care au făcut obiectul derecunoașterii, însă care sunt încă recunoscute în declarațiile financiare în conformitate cu partea 5 din tabelul 5.

1.

Defalcarea în funcție de monedă menționată în partea 2 secțiunea 4.

2.

Identificarea separată a:

3.

Defalcarea în funcție de sector menționată în partea 3 secțiunea 3.

4.

Defalcarea în funcție de țară menționată în partea 3 secțiunea 4.

5.

Defalcarea în funcție de monedă menționată în partea 3 secțiunea 5.

1.

Pentru fiecare dintre statele membre a căror monedă este euro (denumit în continuare „statul membru din zona euro”), unitățile de observare statistică cu obligații de raportare cuprind IFM incluse în lista IFM întocmită în scopuri statistice și rezidente pe teritoriul statelor membre din zona euro (1). Acestea sunt:

Instituțiile situate în centrele financiare offshore sunt considerate, din punct de vedere statistic, ca fiind rezidenți ai teritoriilor în care sunt situate aceste centre.

2.

IFM consolidează, în scopuri statistice, activitățile tuturor sediilor lor naționale (sediul social sau principal și/sau sucursalele) situate în același stat membru. Nu este permisă consolidarea transfrontalieră în scopuri statistice.

1.

Acest tabel cuprinde o descriere standard detaliată a categoriilor de instrumente pe care băncile centrale naționale (BCN) le transpun în categorii aplicabile la nivel național, în conformitate cu prezentul regulament. Tabelul nu constituie o listă de instrumente financiare individuale, iar descrierile nu sunt exhaustive. Definițiile se raportează la SEC 2010.

2.

Scadența inițială, și anume scadența la emisiune, se referă la durata determinată de existență a unui instrument financiar înainte de care acesta nu poate fi rambursat, de exemplu, titlurile de natura datoriei, sau înainte de care poate fi rambursat numai în condițiile plății anumitor penalități, de exemplu, anumite tipuri de depozite. Perioada notificată corespunde intervalului de timp dintre momentul în care deținătorul notifică intenția sa de a rambursa instrumentul și data la care deținătorul are încuviințarea să îl transforme în numerar, fără plata unor penalități. Instrumentele financiare sunt clasificate în funcție de perioada notificată numai dacă nu există o scadență stabilită.

3.

Creanțele financiare se clasifică în negociabile și nenegociabile. O creanță este negociabilă în cazul în care proprietatea asupra ei poate fi ușor transferată de la o unitate la alta prin livrare sau andosare sau poate fi ușor compensată în cazul instrumentelor financiare derivate. În timp ce orice instrument financiar poate fi tranzacționat, instrumentele negociabile sunt concepute pentru a fi tranzacționate în cadrul unei burse organizate sau extrabursier, deși tranzacționarea efectivă nu este o condiție necesară pentru negociabilitate.

Tabel

Categorii de instrumente

CATEGORII DE ACTIVE

CATEGORII DE PASIVE

1.

Căsuțele marcate cu * în tabelul 1 din anexa I se utilizează pentru determinarea bazei de calcul a rezervelor minime obligatorii. În ceea ce privește titlurile de natura datoriei, instituțiile de credit fie prezintă o dovadă a elementelor de pasiv care urmează să fie excluse din baza de calcul a rezervelor minime obligatorii, fie aplică o deducere standardizată sub forma unui procent fix stabilit de Banca Centrală Europeană (BCE). Căsuțele evidențiate se raportează numai de instituțiile de credit care au obligația de a constitui rezerve minime obligatorii.

2.

Coloana „din care instituții de credit care au obligația de a constitui rezerve minime obligatorii, BCE și băncile centrale naționale (BCN)” nu cuprinde obligațiile agenților raportori față de instituțiile indicate ca fiind exceptate de la regimul rezervelor minime obligatorii al BCE, și anume instituții exceptate din alte motive decât cele privind supunerea acestora măsurilor de reorganizare. Instituțiile care, pentru că sunt supuse măsurilor de reorganizare, sunt exonerate temporar de obligația de a constitui rezerve minime obligatorii sunt considerate instituții supuse cerințelor privind rezervele minime obligatorii și, prin urmare, obligațiile față de aceste instituții sunt incluse în coloana „din care instituții de credit care au obligația de a constitui rezerve minime obligatorii, BCE și BCN”. Această coloană se referă și la obligațiile față de instituțiile care nu sunt obligate să mențină rezerve la Sistemul European al Băncilor Centrale datorită aplicării deducerii forfetare.

3.

Instituțiile supuse cerințelor complete de raportare pot raporta, de asemenea, poziții față de „IFM, altele decât instituțiile de credit care au obligația de a constitui rezerve minime obligatorii, BCE și BCN”, și nu față de „IFM” și „instituții de credit care au obligația de a constitui rezerve minime obligatorii, BCE și BCN”, numai dacă acest lucru nu implică pierderea de informații și dacă niciuna dintre pozițiile din căsuțele neevidențiate nu este afectată. Mai mult, în funcție de sistemele de colectare naționale și fără a se aduce atingere respectării depline a definițiilor și principiilor de clasificare a bilanțului IFM stabilite în prezentul regulament, instituțiile de credit care au obligația de a constitui rezerve minime obligatorii pot raporta, alternativ, datele necesare pentru determinarea bazei de calcul a rezervelor minime obligatorii, cu excepția celor referitoare la instrumentele negociabile, în conformitate cu tabelul de mai jos, cu condiția ca niciuna dintre pozițiile din căsuțele neevidențiate în anexa I tabelul 1 să nu fie afectată.

4.

Instituțiile mici raportează, cel puțin, date trimestriale necesare determinării bazei de calcul a rezervelor minime obligatorii în conformitate cu tabelul de mai jos.

5.

Pentru a se putea raporta potrivit tabelului de mai jos, trebuie să se realizeze o corespondență strictă cu anexa I tabelul 1.

1.1.

Sub rezerva respectării condițiilor stabilite la articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 1745/2003 (BCE/2003/9), Comitetul executiv poate permite instituțiilor de credit care au obligația de a constitui rezerve minime obligatorii să efectueze raportarea statistică agregată la nivel de grup în cadrul unui singur stat membru. Toate instituțiile în cauză sunt incluse separat în lista BCE privind IFM.

1.2.

Dacă instituțiilor de credit li s-a acordat permisiunea să dețină rezerve minime obligatorii printr-un intermediar, în temeiul articolului 10 din Regulamentul (CE) nr. 1745/2003 (BCE/2003/9), și nu beneficiază de raportarea statistică la nivel de grup menționată în prezenta secțiune, BCN relevantă poate autoriza intermediarul să efectueze raportarea statistică agregată (alta decât cea referitoare la baza de calcul a rezervelor minime obligatorii) în numele instituțiilor de credit. Toate instituțiile în cauză sunt incluse separat în lista BCE privind IFM.

1.3.

În cazul în care grupul de instituții de credit este format numai din instituții mici, acesta are obligația să respecte doar cerințele simplificate de raportare aplicabile instituțiilor mici. În caz contrar, sistemul de raportare prevăzut pentru instituțiile supuse cerințelor complete de raportare se aplică grupului în ansamblul său.

2.1.

În sensul prezentei anexe, termenii „fuziune”, „instituții care fuzionează” și „instituție beneficiară” au înțelesul stabilit la articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1745/2003 (BCE/2003/9).

2.2.

Pentru perioada de aplicare pe parcursul căreia fuziunea își produce efectele, obligațiile de constituire a rezervelor minime obligatorii ale instituției beneficiare se determină și trebuie să fie respectate astfel cum se prevede la articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 1745/2003 (BCE/2003/9).

2.3.

Pentru perioadele de aplicare consecutive, obligația de constituire a rezervelor minime obligatorii de către instituția beneficiară se determină folosind baza de calcul a rezervelor minime obligatorii și informațiile statistice raportate în conformitate cu normele prevăzute în tabelul de mai jos. În caz contrar, se aplică normele obișnuite privind raportarea informațiilor statistice și determinarea obligațiilor de constituire a rezervelor minime obligatorii în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1745/2003 (BCE/2003/9).

2.4.

Fără a aduce atingere obligațiilor stabilite la punctele anterioare, BCN relevantă poate autoriza instituția beneficiară să își îndeplinească obligația sa de a raporta informații statistice folosind proceduri temporare, de exemplu formulare separate pentru fiecare dintre instituțiile care fuzionează pe parcursul mai multor perioade după ce fuziunea a avut loc. Durata de aplicare a acestei derogări de la procedurile obișnuite de raportare ar trebui să fie cât mai scurtă posibil și, în orice caz, nu ar trebui să depășească șase luni de la data la care fuziunea a avut loc. Această derogare nu aduce atingere obligației instituției beneficiare de a-și îndeplini obligațiile de raportare în conformitate cu prezentul regulament și, dacă este cazul, obligației sale de a-și asuma obligațiile de raportare ale instituțiilor care fuzionează în conformitate cu prezenta anexă.

Tabel

Norme specifice pentru determinarea obligațiilor privind constituirea rezervelor minime obligatorii ale instituțiilor de credit implicate într-o fuziune (1)

1.

Standarde minime de transmitere

2.

Standarde minime de acuratețe:

3.

Standarde minime de conformitate cu conceptele:

4.

Standarde minime de revizuire:

Politica și procedurile de revizuire stabilite de BCE și de BCN relevantă trebuie să fie respectate. Revizuirile care se abat de la revizuirile obișnuite trebuie să fie însoțite de note explicative.

Regulamentul (CE) nr. 25/2009 (BCE/2008/32)

(JO L 15, 20.1.2009, p. 14).

Regulamentul (UE) nr. 883/2011

(JO L 228, 3.9.2011, p. 13).

1.

Tipul de rată pe care agenții raportori îl furnizează pentru toate categoriile de instrumente de depozit și de credit aferente contractelor noi și soldurilor este rata anualizată a dobânzii (RAD) [annualised agreed rate (AAR)]. Aceasta este definită ca rata dobânzii care este stabilită individual de comun acord de agentul raportor și gospodăria sau societatea nefinanciară pentru un depozit sau un credit, calculată în termeni anuali și exprimată în procente pe an. RAD include toate plățile în contul dobânzilor aferente depozitelor și creditelor, dar nu și alte speze care pot fi aplicabile. Disagio, definit ca diferența dintre valoarea nominală a creditului și suma primită de client, este considerat ca plată în contul dobânzii la începutul perioadei contractuale (momentul t0) și, prin urmare, este inclus în RAD.

2.

În cazul în care plățile în contul dobânzii stabilite de comun acord între agentul raportor și gospodăria sau societatea nefinanciară sunt capitalizate periodic pe parcursul anului, de exemplu lunar sau trimestrial, și nu anual, rata dobânzii este exprimată pe bază anuală prin următoarea formulă care permite calcularea ratei anualizate a dobânzii:

unde:

3.

Băncile centrale naționale (BCN) pot solicita agenților raportori să furnizeze rata efectivă definită în sens restrâns (REDR) [narrowly defined effective rate (NDER)], pentru toate sau pentru o parte dintre instrumentele de depozit și de credit aferente contractelor noi și soldurilor, în locul RAD. REDR se definește ca rata dobânzii, calculată în termeni anuali, pentru care valoarea actuală a creditului/depozitului acordat/plasat este egală cu valoarea actuală a tuturor angajamentelor, altele decât spezele (depozite sau credite, plăți sau rambursări, plăți în contul dobânzilor), viitoare sau existente, stabilite de comun acord între agenții raportori și gospodăria sau societatea nefinanciară. REDR este echivalentă cu componenta de rată a dobânzii anuale efective (DAE) [annual percentage rate of charge (APRC)] definită la articolul 3 litera (i) din Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (1). REDR utilizează aproximări succesive și, prin urmare, poate fi aplicată oricărui tip de depozit sau de credit, în timp ce RAD utilizează formula algebrică definită la punctul 2 și, prin urmare, poate fi aplicată doar depozitelor și creditelor cu capitalizare periodică a plăților în contul dobânzilor. Toate celelalte cerințe sunt identice, ceea ce înseamnă că trimiterile la RAD din restul prezentei anexe se aplică și REDR.

4.

Plățile în contul dobânzilor incluse în RAD reflectă sumele pe care agentul raportor le plătește pentru depozite și le primește pentru credite. În cazul în care suma plătită de una dintre părți diferă de suma primită de cealaltă parte, rata dobânzii raportată pentru statisticile privind ratele dobânzii practicate de IFM este stabilită din punctul de vedere al agentului raportor.

5.

Conform acestui principiu, ratele dobânzii sunt înregistrate la valoarea brută, înainte de impozitare, deoarece ratele dobânzii înainte de impozitare reflectă sumele pe care agenții raportori le plătesc pentru depozite și le primesc pentru credite.

6.

În plus, subvențiile acordate de terți gospodăriilor populației sau societăților nefinanciare nu sunt luate în considerare la calculul plăților în contul dobânzilor, întrucât subvențiile nu sunt plătite sau primite de agentul raportor.

7.

Ratele preferențiale pe care agenții raportori le acordă angajaților proprii se includ în statisticile privind ratele dobânzii practicate de IFM.

8.

Atunci când plățile în contul dobânzilor sunt afectate de dispoziții de reglementare, de exemplu plafoane ale ratei dobânzii sau interzicerea remunerării pentru depozitele overnight, acestea sunt reflectate în statisticile privind ratele dobânzii practicate de IFM. Orice modificare a dispozițiilor de reglementare, de exemplu nivelul ratelor administrate ale dobânzii sau plafoanele ratei dobânzii, este reflectată în statisticile privind ratele dobânzii practicate de IFM ca o modificare a ratei dobânzii.

9.

Pe lângă RAD, agenții raportori furnizează DAE pentru contractele noi privind creditele pentru consum și creditele pentru locuințe acordate gospodăriilor populației, adică:

10.

DAE include „costul total al creditului pentru consumatori”, conform definiției de la articolul 3 litera (g) din Directiva 2008/48/CE. Aceste costuri totale includ o componentă a ratei dobânzii și o componentă constituită din alte speze (conexe), precum costul studierii dosarului, costul de administrare, costul pregătirii documentelor, garanții, asigurarea creditului etc.

11.

Structura componentei constituite din alte speze poate varia de la o țară la alta, deoarece definițiile din Directiva 2008/48/CE se aplică diferit și sistemele financiare naționale și procedura de garantare a creditelor diferă.

12.

Agenții raportori utilizează un an standard de 365 de zile pentru calcularea RAD, ceea ce înseamnă că se ignoră efectul zilei în plus din anii bisecți.

13.

Agenții raportori furnizează statistici privind ratele dobânzii practicate de IFM cu privire la solduri și la contractele noi.

14.

Soldurile [outstanding amounts] sunt definite ca stocul tuturor depozitelor constituite de gospodăriile populației și de societățile nefinanciare la agentul raportor și stocul tuturor creditelor acordate de agentul raportor gospodăriilor populației și societăților nefinanciare.

15.

Rata dobânzii aferente soldurilor reflectă media ponderată a ratei dobânzii aplicate stocului de depozite sau de credite din categoria relevantă de instrumente la momentul de referință definit la punctul 29. Media ponderată a ratei dobânzii reprezintă valoarea RAD înmulțită cu soldurile corespunzătoare și împărțită la totalul soldurilor. Aceasta acoperă toate soldurile aferente contractelor în curs de desfășurare încheiate în toate perioadele anterioare datei de referință.

16.

În cazul depozitelor overnight, al depozitelor rambursabile după notificare, al creanțelor aferente cardurilor de credit, al creditelor reînnoibile automat (revolving) și al creditelor acordate pe descoperit de cont (overdrafts) definite la punctele 46-49 și 55 noțiunea de contract nou se extinde asupra întregului stoc. Prin urmare, soldul debitor sau creditor, adică soldul în momentul de referință definit la punctul 32, este utilizat ca indicator pentru contractele noi de depozite overnight, depozite rambursabile după notificare, creanțe aferente cardurilor de credit și credite reînnoibile automat (revolving) și credite acordate pe descoperit de cont (overdrafts).

17.

Ratele dobânzii la depozitele overnight, depozitele rambursabile după notificare, creanțele aferente cardurilor de credit și creditele reînnoibile automat (revolving) și creditele acordate pe descoperit de cont (overdrafts) reflectă media ponderată a ratei dobânzii aplicate soldului acestor conturi la momentul de referință definit la punctul 32. Acestea acoperă pozițiile bilanțiere actuale pentru toate contractele în curs de desfășurare încheiate în toate perioadele anterioare datei de referință.

18.

Pentru a calcula ratele dobânzii practicate de IFM pentru conturile bifuncționale, care pot fi de activ sau de pasiv în funcție de soldul acestora, agenții raportori fac distincție între perioadele cu sold creditor și perioadele cu sold debitor. Agenții raportori prezintă media ponderată a ratelor dobânzii la soldurile creditoare ca depozite overnight și media ponderată a ratelor dobânzii la soldurile debitoare drept credite acordate pe descoperit de cont (overdrafts). Aceștia nu prezintă media ponderată a ratelor dobânzii combinând ratele (reduse) la depozitele overnight și ratele (ridicate) la credite acordate pe descoperit de cont (overdrafts).

19.

Punctele 20-27 se referă la depozitele la termen, contractele de report (repo) și toate creditele, altele decât creditele reînnoibile automat (revolving) și creditele acordate pe descoperit de cont (overdrafts) și creanțele aferente cardurilor de credit, definite la punctele 46-49 și 55. Punctele 22-23 privind creditele renegociate se referă numai la credite altele decât creditele reînnoibile automat (revolving), creditele acordate pe descoperit de cont (overdrafts) și creanțele aferente cardurilor de credit.

20.

Contractul nou se definește ca orice nou acord încheiat între o gospodărie sau o societate nefinanciară și agentul raportor. Contractele noi includ:

21.

Renegocierile se referă la implicarea activă a unei gospodării sau a unei societăți nefinanciare în ajustarea termenilor și condițiilor unui contract existent de depozit sau de credit, inclusiv a ratei dobânzii. Prin urmare, extinderile și alte ajustări ale termenilor și condițiilor efectuate automat, adică fără implicarea activă a gospodăriei sau a societății nefinanciare, nu sunt renegocieri.

22.

Pentru raportarea separată a volumelor de contracte noi de credit renegociate acordate gospodăriilor populației și societăților nefinanciare în statisticile privind ratele dobânzii practicate de IFM, renegocierea se referă la contractele de credit noi, altele decât creanțele aferente cardurilor de credit și creditele reînnoibile automat (revolving) și creditele acordate pe descoperit de cont (overdrafts), aflate deja în bilanțul agentului raportor la sfârșitul lunii precedente lunii de referință.

23.

Creditele destinate restructurării datoriei nu sunt ca atare excluse din creditele renegociate. Cu toate acestea, dacă restructurarea implică o renegociere a ratei dobânzii și, ca rezultat, creditul este acordat la o rată sub condițiile pieței astfel cum este descris la punctul 28, acesta nu ar trebui inclus în creditele renegociate și nici în contractele noi.

24.

Rata la contractele noi reflectă media ponderată a ratei dobânzii aplicate depozitelor și creditelor din categoria relevantă de instrumente pentru acordurile noi încheiate între gospodăriile populației sau societățile nefinanciare și agentul raportor în perioada de referință definită la punctul 35.

25.

Modificările ratelor variabile ale dobânzii în sensul ajustărilor automate ale ratei dobânzii efectuate de agentul raportor nu sunt acorduri noi și, prin urmare, nu sunt considerate contracte noi. Pentru contractele existente, aceste modificări ale ratelor variabile nu sunt incluse, prin urmare, în ratele la contractele noi, ci doar în ratele medii la solduri.

26.

O modificare a ratelor fixe ale dobânzii în rate variabile sau invers (în momentul t1) pe durata contractului, care a fost convenită la începutul contractului (în momentul t0), nu reprezintă un acord nou, ci face parte din termenii și condițiile creditului stabilite în momentul t0. Prin urmare, această modificare nu este considerată un contract nou.

27.

În mod normal, o gospodărie sau o societate nefinanciară încasează un credit, altul decât un credit reînnoibil automat (revolving) sau un credit acordat pe descoperit de cont (overdrafts), integral, la începutul contractului. Totuși, aceasta poate obține un credit și în una sau mai multe tranșe în momentele t1, t2, t3 etc., în loc să obțină întreaga sumă corespunzătoare creditului la începutul contractului (momentul t0). Obținerea creditului în una sau mai multe tranșe este irelevantă pentru statisticile privind ratele dobânzii practicate de IFM. Acordul încheiat între gospodăria sau societatea nefinanciară și agentul raportor la momentul t0, care include rata dobânzii și valoarea integrală a creditului, este inclus în statisticile privind ratele dobânzii practicate de IFM la contracte noi. Dacă după momentul t0 are loc o renegociere a termenilor și condițiilor creditului, întreaga sumă acordată și nerambursată încă până în momentul în care are loc renegocierea ar trebui raportată în cadrul creditelor renegociate.

28.

Creditele neperformante și creditele destinate restructurării datoriei acordate la rate sub condițiile pieței nu sunt incluse în media ponderată a ratelor dobânzii sau în volumele de contracte noi. Creditele neperformante definite în conformitate cu anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33), iar valoarea totală a unui credit clasificat total sau parțial drept un credit neperformant este exclus din statisticile privind ratele dobânzii practicate de IFM. Creditele destinate restructurării datoriei, și anume restructurarea datoriei debitorilor cu o situație financiară dificilă, ar trebui definite în conformitate cu definițiile naționale existente.

29.

BCN decid dacă, la nivel național, ratele dobânzii practicate de IFM la solduri, adică indicatorii 1-26 descriși în apendicele 1, sunt prezentate ca un instantaneu al observațiilor de sfârșit de perioadă sau ca rate implicite referitoare la mediile perioadei. Perioada acoperită este de o lună.

30.

Ratele dobânzii la solduri prezentate ca un instantaneu al observațiilor de sfârșit de lună se calculează ca medii ponderate ale ratelor dobânzii aferente stocului de depozite și de credite la un anumit moment în ultima zi a lunii. În acel moment, agentul raportor colectează ratele dobânzii aplicabile și soldurile tuturor depozitelor și creditelor gospodăriilor populației și societăților nefinanciare și calculează o medie ponderată a ratei dobânzii pentru fiecare categorie de instrumente. Spre deosebire de mediile lunare, ratele dobânzii practicate de IFM la solduri, calculate ca observații de sfârșit de lună, includ doar contractele care sunt încă în curs de desfășurare în momentul colectării datelor.

31.

Ratele dobânzii la solduri prezentate ca rate implicite referitoare la media lunară se calculează sub formă de raporturi, numărătorul fiind dobânda acumulată de plătit pentru depozite și de încasat pentru credite pe parcursul lunii de referință, iar numitorul fiind stocul mediu lunar. La sfârșitul perioadei de referință, agentul raportor raportează dobânda acumulată de plătit sau de încasat în cursul lunii pentru fiecare categorie de instrumente și stocul mediu de depozite și de credite pentru aceeași lună. Spre deosebire de observațiile de sfârșit de lună, ratele dobânzii practicate de IFM la solduri, calculate ca medii lunare, includ, de asemenea, contracte care erau în curs de desfășurare la un moment dat pe parcursul lunii, dar care nu mai sunt în desfășurare la sfârșitul lunii. Stocul mediu de depozite și de credite în luna de referință se calculează, în mod ideal, ca medie a stocurilor zilnice din cursul lunii. Ca standard minim, stocul mediu lunar se calculează pe baza soldurilor zilnice pentru categoriile de instrumente volatile, adică cel puțin pentru depozite overnight, depozite rambursabile după notificare, credite extinse prin carduri de credit și credite reînnoibile automat (revolving) și credite acordate pe descoperit de cont (overdrafts). Pentru toate celelalte categorii de instrumente, stocul mediu lunar se calculează pornind de la soldurile săptămânale sau de la solduri pe perioade mai scurte.

32.

BCN stabilesc dacă la nivel național ratele dobânzii practicate de IFM la depozitele overnight, depozitele rambursabile după notificare, credite extinse prin carduri de credit și creditele reînnoibile automat (revolving) și creditele acordate pe descoperit de cont (overdrafts), adică indicatorii 1, 5, 6, 7, 12, 23, 32 și 36 descriși în apendicele 2, se determină ca un instantaneu al observațiilor de sfârșit de perioadă sau ca rate implicite referitoare la mediile perioadei. Perioada acoperită este de o lună.

33.

La fel ca în cazul calculării ratelor dobânzii aferente soldurilor menționate în apendicele 1, ratele dobânzii la depozitele overnight, depozitele rambursabile după notificare, credite extinse prin carduri de credit, creditele reînnoibile automat (revolving) și creditele acordate pe descoperit de cont (overdrafts) se calculează în unul dintre următoarele moduri:

34.

În ceea ce privește conturile bifuncționale, care pot fi de activ sau de pasiv în funcție de soldul acestora, doar soldul la un anumit moment din ultima zi a lunii determină dacă acel cont este un depozit overnight sau un credit acordat pe descoperit de cont (overdraft) în luna respectivă, în cazul în care ratele dobânzii practicate de IFM se determină ca un instantaneu al observațiilor de sfârșit de lună. Dacă ratele dobânzii practicate de IFM se calculează ca rate implicite referitoare la media lunară, se evaluează zilnic dacă acel cont este de activ sau de pasiv. Apoi se calculează media soldurilor creditoare zilnice și a soldurilor debitoare zilnice pentru a obține stocul mediu lunar pentru numitorul ratelor implicite. În plus, în cazul fluxurilor de la numărător se face distincția între dobânda acumulată de plătit pentru depozite și de încasat pentru credite. Agenții raportori nu raportează media ponderată a ratelor dobânzii combinând ratele (joase) la depozitele overnight și ratele (ridicate) la creditele acordate pe descoperit de cont (overdraft).

35.

Ratele dobânzii practicate de IFM la contractele noi, altele decât depozitele overnight, depozitele rambursabile după notificare, creanțele aferente cardurilor de credit, creditele reînnoibile automat (revolving) și creditele acordate pe descoperit de cont (overdrafts), adică toți indicatorii descriși în apendicele 2, cu excepția indicatorilor 1, 5, 6, 7, 12, 23, 32 și 36, se calculează ca medii ale perioadei. Perioada acoperită este de o lună (completă).

36.

Pentru fiecare categorie de instrumente, agenții raportori calculează rata la contractele noi ca o medie ponderată a tuturor ratelor dobânzii aferente operațiunilor în baza contractelor noi din categoria de instrumente derulate pe parcursul lunii de referință. Aceste rate ale dobânzii referitoare la media lunară sunt transmise BCN a statului membru a cărui monedă este euro (denumit în continuare „statul membru din zona euro”) în care agentul raportor este rezident, împreună cu valoarea contractelor noi încheiate în luna de raportare pentru fiecare categorie de instrumente. Agenții raportori iau în considerare operațiunile în baza contractelor noi realizate pe parcursul întregii lunii.

37.

Pentru indicatorii referitori la creditele renegociate acordate gospodăriilor populației și societăților nefinanciare, respectiv indicatorii 88-91 descriși în apendicele 2, sunt necesare doar informațiile privind volumele de contracte noi. Toate renegocierile contractelor de depozit și de credit existente astfel cum sunt definite la punctele 22-27 ar trebui avute în vedere, chiar dacă același contract este renegociat de mai multe ori în cursul lunii de referință.

38.

Agenții raportori furnizează statistici privind ratele dobânzii practicate de IFM la soldurile aferente categoriilor de instrumente menționate în apendicele 1 și la contractele noi aferente categoriilor de instrumente menționate în apendicele 2. Conform definiției de la punctul 16, ratele dobânzii la depozitele overnight, depozitele rambursabile după notificare, creditele reînnoibile automat (revolving), creditele acordate pe descoperit de cont (overdrafts) și creditele extinse prin carduri de credit sunt considerate rate ale dobânzii la contractele noi, deși conceptul de contract nou este extins la întregul stoc, și, prin urmare, sunt incluse în apendicele 2.

39.

O categorie de instrumente menționată în apendicele 1 și 2 nu este aplicabilă la nivel național în unele state membre din zona euro și, în consecință, nu este luată în considerare dacă instituțiile de credit și alte instituții rezidente nu oferă deloc produse aparținând acestei categorii gospodăriilor populației și societăților nefinanciare. Dacă există orice activitate, indiferent de amploarea acesteia, datele se raportează.

40.

Baza de calcul a statisticilor privind ratele dobânzii practicate de IFM pentru fiecare categorie de instrumente definită în apendicele 1 și 2 și utilizată în activitățile bancare ale instituțiilor de credit și ale celorlalte instituții rezidente în relația cu gospodăriile populației și societățile nefinanciare rezidente în statele membre din zona euro cuprinde toate ratele dobânzii aplicate tuturor produselor care se încadrează în categoria de instrumente în cauză. Aceasta înseamnă că BCN nu pot defini un set de produse naționale în fiecare categorie de instrumente pentru care sunt colectate statisticile privind ratele dobânzii practicate de IFM; în schimb, sunt acoperite ratele pentru toate produsele oferite de fiecare agent raportor. Astfel cum se afirmă la articolul 16 din Orientarea BCE/2007/9 din 1 august 2007 privind statistica monetară și statistica privind instituțiile și piețele financiare (3), BCN nu trebuie să includă în eșantion fiecare produs care există la nivel național. Cu toate acestea, BCN nu trebuie să excludă integral o categorie de instrumente pe motiv că sumele implicate sunt foarte mici. Prin urmare, dacă o categorie de instrumente este oferită doar de o instituție, atunci instituția respectivă este reprezentată în eșantion. Dacă o categorie de instrumente nu exista într-un stat membru din zona euro la momentul alegerii eșantionului, dar ulterior este introdus de o instituție un produs nou care aparține acestei categorii, instituția în cauză este inclusă în eșantion la momentul următoarei verificări a reprezentativității. Dacă se creează un produs nou în cadrul unei categorii de instrumente existente la nivel național, instituțiile din eșantion îl includ în următoarea raportare, întrucât toți agenții raportori trebuie să prezinte rapoarte privind totalitatea produselor pe care le oferă.

41.

Excepția de la principiul includerii tuturor ratelor dobânzii aplicate tuturor produselor o reprezintă ratele dobânzii la creditele neperformante și la creditele destinate restructurării datoriei. Astfel cum se menționează la punctul 28, toate creditele neperformante și creditele destinate restructurării datoriei acordate la rate sub condițiile pieței, adică cele aplicate debitorilor cu o situație financiară dificilă, sunt excluse din statisticile privind ratele dobânzii practicate de IFM.

42.

Statisticile privind ratele dobânzii practicate de IFM acoperă ratele dobânzii aplicate de unitățile de observare statistică cu obligații de raportare. Datele privind depozitele și creditele în alte monede decât euro nu sunt necesare la nivelul tuturor statelor membre din zona euro. Acest lucru este reflectat în apendicele 1 și 2, în care toți indicatorii se referă la depozitele și creditele exprimate în euro.

43.

Cu excepția operațiunilor repo, toate depozitele și creditele necesare pentru statisticile privind ratele dobânzii practicate de IFM sunt defalcate în funcție de sector. Prin urmare, apendicele 1 și 2 fac distincție între indicatorii pentru gospodării populației (inclusiv instituții fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populației) (4) și indicatorii pentru societățile nefinanciare (5). În plus, sunt raportate date separate pentru întreprinzătorii persoane fizice/asociațiile de persoane fără personalitate juridică, parte din gospodăriile populației, însă numai în ceea ce privește contractele noi de credit pentru „alte scopuri”. BCN pot renunța la cerința identificării separate a creditelor acordate întreprinzătorilor persoane fizice atunci când soldul acestor credite reprezintă mai puțin de 5 % din totalitatea împrumuturilor acordate gospodăriilor populației din statul membru din zona euro, calculate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33).

44.

Indicatorul 5 din apendicele 1 și indicatorul 11 din apendicele 2 se referă la operațiunile repo. Deși remunerarea operațiunilor repo nu este independentă de sectorul deținător în toate statele membre din zona euro, nu este necesară o defalcare în funcție de sector, adică pe gospodăriile populației și societăți nefinanciare, pentru operațiunile repo la nivelul tuturor statelor membre din zona euro. Mai mult, nu este necesară o defalcare în funcție de scadență la nivelul tuturor statelor membre din zona euro, întrucât se presupune că, în cea mai mare parte, operațiunile repo sunt încheiate pe termen foarte scurt. Ratele dobânzii practicate de IFM la operațiunile repo se referă, fără nicio diferențiere, la ambele sectoare.

45.

Indicatorii 5 și 6 din apendicele 2 se referă la depozitele rambursabile după notificare deținute de gospodăriile populației. Cu toate acestea, la nivelul tuturor statelor membre din zona euro, rata dobânzii și ponderea depozitelor rambursabile după notificare se referă la depozitele rambursabile după notificare deținute atât de gospodăriile populației, cât și de societățile nefinanciare, adică ambele sectoare sunt reunite, dar alocate gospodăriilor populației. La nivelul tuturor statelor membre din zona euro, nu este necesară nicio defalcare pe sectoare.

46.

În absența unor dispoziții contrare prevăzute la punctele 47-55, defalcarea în funcție de instrument a ratelor dobânzii practicate de IFM și definițiile tipurilor de instrumente corespund categoriilor de active și de pasive prevăzute în partea 2 din anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33).

47.

Ratele dobânzii practicate de IFM pentru depozitele overnight, adică indicatorii 1 și 7 din apendicele 2, se referă la toate depozitele overnight, indiferent dacă acestea sunt sau nu purtătoare de dobândă. Depozitele overnight fără dobândă sunt incluse, prin urmare, în statisticile privind ratele dobânzii practicate de IFM.

48.

În vederea întocmirii statisticilor privind ratele dobânzii practicate de IFM, creditele reînnoibile automat (revolving) și creditele acordate pe descoperit de cont (overdrafts), adică indicatorii 12 și 23 din apendicele 2, au același înțeles ca în partea 2 din anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33), indiferent de perioada inițială fixă a ratei dobânzii. Penalitățile pentru creditele acordate pe descoperit de cont (overdrafts) aplicate ca o componentă a altor speze, de exemplu sub forma unor comisioane speciale, nu se includ în RAD astfel cum este definită la punctul 1, deoarece acest tip de rată include doar rata dobânzii la credite. Creditele raportate în această categorie nu sunt raportate în nicio altă categorie de contracte noi.

49.

În vederea întocmirii statisticilor privind ratele dobânzii practicate de IFM, creanțe aferente cardurilor de credit au același înțeles ca în partea 2 din anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33). Datele privind rata dobânzii se raportează numai în ceea ce privește creditele extinse prin carduri de credit, la indicatorii 32 și 36. Rata dobânzii la creditele de oportunitate prin card de credit nu se raportează separat, întrucât aceasta este prin definiție 0 %. Cu toate acestea, creditele de oportunitate prin card de credit scadente sunt incluse în statisticile privind ratele dobânzii practicate de IFM la solduri, împreună cu creditele extinse prin carduri de credit scadente. Creditele extinse prin carduri de credit și creditele de oportunitate prin card de credit nu se raportează în niciunul dintre indicatorii privind contractele noi.

50.

În vederea întocmirii statisticilor privind ratele dobânzii practicate de IFM, contractele noi de credit acordate societăților nefinanciare [cu excepția creditelor reînnoibile automat (revolving), creditelor acordate pe descoperit de cont (overdrafts) și a creanțelor aferente cardurilor de credit], adică indicatorii 37-54, 80, 82, 84 și 91 din apendicele 2, cuprind toate creditele, altele decât creanțele aferente cardurilor de credit, creditele reînnoibile automat (revolving) și creditele acordate pe descoperit de cont (overdrafts) acordate întreprinderilor, indiferent de valoarea acestora, în timp ce indicatorii 62-79, 81, 83 și 85 se referă la credite garantate astfel cum sunt definite la punctul 64. Creditele acordate societăților nefinanciare din apendicele 2 care se referă la solduri au același înțeles ca în partea 2 din anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33) și includ creditele reînnoibile automat (revolving), creditele acordate pe descoperit de cont (overdrafts) și creanțele aferente cardurilor de credit.

51.

În vederea întocmirii statisticilor privind ratele dobânzii practicate de IFM, contractele noi de credit pentru consum acordate gospodăriilor populației, adică indicatorii 13-15, 30 și 88 din apendicele 2, sunt definite ca fiind credite altele decât creanțele aferente cardurilor de credit sau creditele reînnoibile automat (revolving) și creditele acordate pe descoperit de cont (overdrafts), acordate pentru uz personal pentru consumul de bunuri și servicii, în timp ce indicatorii 55-57 se referă la credite garantate astfel cum sunt definite la punctul 64. Creditele pentru consum din apendicele 1 care se referă la solduri au același înțeles ca în partea 2 din anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33) și includ creditele reînnoibile automat (revolving), creditele acordate pe descoperit de cont (overdrafts) și creanțele aferente cardurilor de credit.

52.

În vederea întocmirii statisticilor privind ratele dobânzii practicate de IFM, contractele noi de credit pentru locuințe acordate gospodăriilor populației, adică indicatorii 16-19, 31 și 89 din apendicele 2, sunt definite ca fiind alte credite decât creditele reînnoibile automat (revolving), creditele acordate pe descoperit de cont (overdrafts) sau creanțele aferente cardurilor de credit, extinse pentru investiții în locuințe, inclusiv construcții, garaje și îmbunătățiri aduse locuinței (renovarea locuințelor), în timp ce indicatorii 58-61 se referă la credite garantate astfel cum sunt definite la punctul 64. Creditele pentru locuințe acordate gospodăriilor populației din apendicele 1 care se referă la solduri au același înțeles ca în partea 2 din anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33) și includ creditele reînnoibile automat (revolving), creditele acordate pe descoperit de cont (overdrafts) și creanțele aferente cardurilor de credit.

53.

În vederea întocmirii statisticilor privind ratele dobânzii practicate de IFM, contractele noi de credit acordate gospodăriilor populației pentru alte scopuri, adică indicatorii 20-22, 33-35 și 90 din apendicele 2, sunt definite ca fiind credite altele decât creditele reînnoibile automat (revolving) și creditele acordate pe descoperit de cont (overdrafts) sau creanțele aferente cardurilor de credit, acordate pentru activități comerciale, consolidarea datoriilor, educație etc. Celelalte credite acordate gospodăriilor populației din apendicele 1 care se referă la solduri au același înțeles ca în partea 2 din anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33) și includ creditele reînnoibile automat (revolving), creditele acordate pe descoperit de cont (overdrafts) și creanțele aferente cardurilor de credit.

54.

În ceea ce privește ratele dobânzii practicate de IFM la solduri, creditele pentru consum, creditele pentru locuințe acordate gospodăriilor populației și celelalte credite acordate gospodăriilor populației pentru alte scopuri acoperă împreună toate creditele acordate gospodăriilor populației de către instituțiile de credit și alte instituții rezidente, inclusiv creditele reînnoibile automat (revolving), creditele acordate pe descoperit de cont (overdrafts) și creanțele aferente cardurilor de credit.

55.

În ceea ce privește ratele dobânzii practicate de IFM la contractele noi, creditele extinse prin carduri de credit, creditele reînnoibile automat (revolving) și creditele acordate pe descoperit de cont (overdrafts), creditele acordate gospodăriilor populației pentru consum, pentru locuințe și pentru alte scopuri acoperă împreună toate creditele, cu excepția creditelor de oportunitate prin card de credit, acordate gospodăriilor populației de instituțiile de credit și alte instituții rezidente. Creditele de oportunitate prin card de credit nu se raportează separat în statisticile privind ratele dobânzii practicate de IFM cu privire la contractele noi, dar sunt incluse în pozițiile corespunzătoare soldurilor.

56.

Pentru alte credite acordate societăților nefinanciare, adică indicatorii 37-54 și 62-85 din apendicele 2, se disting trei categorii valorice: (a) „până la 0,25 milioane de EUR, inclusiv”; (b) „peste 0,25 milioane EUR și până la 1 milion de EUR, inclusiv”; și (c) „peste 1 milion de EUR”. Această valoare se referă la o singură operațiune de creditare considerată un contract nou, și nu la toate contractele încheiate între societatea nefinanciară și agentul raportor.

57.

În funcție de tipul de instrument și dacă rata dobânzii practicate de IFM se referă la solduri sau la contractele noi, statisticile sunt defalcate în funcție de scadența inițială și reziduală, perioada notificată, perioada de revizuire a ratei dobânzii și/sau perioada inițială fixă a ratei dobânzii. Aceste defalcări se referă la segmente temporale sau intervale, de exemplu o rată a dobânzii la un depozit la termen cu o scadență până la doi ani se referă la o rată medie aplicabilă tuturor depozitelor la termen cu o scadență convenită inițială între două zile și maxim doi ani, în funcție de valoarea depozitului.

58.

Defalcarea în funcție de scadența inițială și reziduală, precum și perioada notificată și perioada de revizuire a ratei dobânzii respectă definițiile prevăzute în partea 2 din anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33). O defalcare în funcție de scadența inițială se aplică tuturor categoriilor de depozite, altele decât operațiunile repo, referitoare la solduri și tuturor categoriilor de credite referitoare la solduri, în conformitate cu apendicele 1. O defalcare în funcție de scadența inițială în combinație cu scadența reziduală și următoarea revizuire a ratei dobânzii este aplicată indicatorilor 15-26 astfel cum sunt definiți în apendicele 1. O defalcare în funcție de scadența inițială se aplică, de asemenea, contractelor noi de depozite la termen, iar o defalcare în funcție de perioada notificată se aplică contractelor noi de depozite rambursabile după notificare, în conformitate cu apendicele 2. Date separate referitoare la creditele acordate societăților nefinanciare având o perioadă inițială fixă a ratei dobânzii de până la un an împreună cu scadența inițială de peste un an se raportează pentru fiecare valoare a liniei de credit menționată la punctul 56, în conformitate cu apendicele 2.

59.

Ratele dobânzii la contractele noi de credit, cu excepția indicatorilor 88-91 privind creditele renegociate din apendicele 2, sunt defalcate în funcție de perioada inițială fixă a ratei dobânzii prevăzută în contract. În vederea întocmirii statisticilor privind ratele dobânzii practicate de IFM, perioada inițială fixă este definită ca perioada predeterminată la începutul contractului în cursul căreia valoarea ratei dobânzii nu se va modifica. Perioada inițială fixă poate fi mai scurtă sau egală cu scadența inițială a creditului. Valoarea ratei dobânzii este considerată a fi fixă doar dacă aceasta este stabilită la un nivel exact, de exemplu 10 %, sau ca diferență față de o rată de referință la un anumit moment, de exemplu rata EURIBOR pe șase luni plus 2 puncte procentuale într-o zi și într-un moment stabilite anterior. Dacă la începutul contractului gospodăria sau societatea nefinanciară și agentul raportor convin asupra unei metode de calcul a ratei dobânzii la credite, pentru o perioadă determinată, de exemplu rata EURIBOR pe șase luni plus 2 puncte procentuale pentru o perioadă de trei ani, se consideră că perioada inițială fixă a ratei dobânzii este de șase luni, nu de trei ani, întrucât valoarea ratei dobânzii se poate modifica la fiecare șase luni pe parcursul celor trei ani. Statisticile privind ratele dobânzii practicate de IFM la contractele noi de credit reflectă doar rata dobânzii care este stabilită pentru perioada inițială fixă la începutul unui contract sau după renegocierea creditului. În cazul în care, după această perioadă inițială fixă, rata dobânzii se transformă automat într-o rată variabilă, acest lucru nu se reflectă în ratele dobânzii practicate de IFM la contractele noi, ci doar în cele la solduri.

60.

Pentru creditele acordate gospodăriilor populației se disting următoarele perioade inițiale fixe ale ratei dobânzii:

61.

Pentru creditele acordate societăților nefinanciare în valoare de până la 0,25 milioane de EUR, peste 0,25 milioane de EUR și până la 1 milion de EUR și peste 1 milion de EUR, se disting următoarele perioade inițiale fixe ale ratei dobânzii:

62.

În vederea întocmirii statisticilor privind ratele dobânzii practicate de IFM, „rata variabilă” se definește ca rata dobânzii supusă revizuirii dobânzii în mod continuu, de exemplu, zilnic, sau la latitudinea IFM, cu excepția băncilor centrale și a FPM.

63.

Creditele garantate cu garanții reale și/sau garanții personale acordate gospodăriilor populației și societăților nefinanciare sunt, în plus, raportate separat pentru toate statisticile privind ratele dobânzii practicate de IFM la categoriile de contracte noi, cu excepția creanțelor aferente cardurilor de credit, a creditelor reînnoibile automat (revolving) și a creditelor acordate pe descoperit de cont (overdrafts) și a creditelor pentru alte scopuri. Defalcarea în funcție de creditele garantate cu garanții reale și/sau garanții personale nu este necesară pentru indicatorii referitori la volumele de contracte noi de credit renegociate.

64.

În vederea întocmirii statisticilor privind ratele dobânzii practicate de IFM, defalcarea creditelor în funcție de garanțiile reale/garanțiile personale include volumul total de contracte noi de creditare care sunt garantate prin utilizarea tehnicii „protecției finanțate a creditului” definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 58 și la articolele 197-200 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții (6) și/sau garantate prin utilizarea tehnicii „protecției nefinanțate a creditului” definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 59 și la articolele 201, 202 și 203 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, astfel încât valoarea garanției reale/garanției personale să fie mai mare sau egală cu valoarea totală a creditului. În cazul în care IFM, cu excepția băncilor centrale și a FPM, aplică un sistem diferit de „abordarea standardizată” definită de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 în scopul supravegherii, poate aplica, de asemenea, același regim la raportarea creditelor incluse în această defalcare.

65.

Pentru a calcula agregatele privind toate statele membre din zona euro, pentru fiecare categorie de instrumente stabilită în apendicele 1 și 2 se aplică trei niveluri de agregare.

66.

Primul nivel de agregare se efectuează de către agenții raportori, conform prevederilor de la punctele 67-72. Cu toate acestea, BCN pot solicita, de asemenea, agenților raportori să furnizeze date referitoare la depozitele și creditele individuale. Datele sunt raportate BCN a statului membru din zona euro în care agentul raportor este rezident.

67.

În cazul în care ratele dobânzii la solduri, adică indicatorii 1-26 din apendicele 1, sunt prezentate ca un instantaneu al observațiilor de sfârșit de lună, atunci agenții raportori furnizează, pentru fiecare categorie de instrumente, o medie ponderată a ratei dobânzii pentru ultima zi a lunii.

68.

În cazul în care ratele dobânzii la solduri, adică indicatorii 1-26 din apendicele 1, sunt prezentate ca rate implicite referitoare la media lunară, agenții raportori furnizează, pentru fiecare categorie de instrumente, dobânda acumulată de plătit sau de încasat în cursul lunii și stocul mediu de depozite și credite din aceeași lună.

69.

În cazul în care ratele dobânzii la depozitele overnight, depozitele rambursabile după notificare, creditele extinse prin carduri de credit, creditele reînnoibile automat (revolving) și creditele acordate pe descoperit de cont (overdrafts), adică indicatorii 1, 5, 6, 7, 12, 23, 32 și 36 din apendicele 2, sunt prezentate ca un instantaneu al observațiilor de sfârșit de lună, atunci agenții raportori furnizează, pentru fiecare categorie de instrumente, o medie ponderată a ratei dobânzii pentru ultima zi a lunii.

70.

În cazul în care ratele dobânzii la depozitele overnight, depozitele rambursabile după notificare, creditele extinse prin carduri de credit și creditele reînnoibile automat (revolving) și creditele acordate pe descoperit de cont (overdrafts), adică indicatorii 1, 5, 6, 7, 12, 23, 32 și 36 din apendicele 2, sunt prezentate ca rate implicite referitoare la media lunară, atunci agenții raportori furnizează, pentru fiecare categorie de instrumente, dobânda acumulată de plătit sau de încasat din cursul lunii și stocul mediu de depozite și credite din aceeași lună.

71.

Pentru fiecare categorie de instrumente privind contractele noi, adică indicatorii 2-4, 8-11, 13-22, 30-31, 33-35 și 37-85 din apendicele 2, agenții raportori furnizează o medie ponderată a ratei dobânzii. În plus, agenții raportori furnizează valoarea contractelor noi încheiate în cadrul fiecărei categorii de instrumente în cursul lunii pentru fiecare dintre indicatorii 2-4, 8-11, 13-22, 33-35 și 37-85 din apendicele 2. Pentru categoriile de instrumente referitoare la credite renegociate acordate gospodăriilor populației și societăților nefinanciare (indicatorii 88-91 din apendicele 2), doar informațiile privind volumul de contracte noi sunt necesare.

72.

Instituțiile de credit și alte instituții care sunt autorizate de BCN să raporteze statisticile privind ratele dobânzii practicate de IFM împreună, ca grup, sunt considerate drept un singur agent raportor și furnizează datele prevăzute la punctele 67-71 privind grupul în ansamblul său. În plus, acești agenți raportori furnizează anual, pentru fiecare categorie de instrumente, numărul de instituții raportoare din cadrul grupului și variația ratelor dobânzii între aceste instituții. Numărul de instituții raportoare din cadrul grupului și variația se referă la luna octombrie și sunt transmise împreună cu datele pentru luna octombrie.

73.

Al doilea nivel de agregare este efectuat de BCN. Acestea includ în agregare ratele dobânzii și valorile corespunzătoare ale contractelor pentru toți agenții lor raportori naționali, pentru a obține o medie ponderată națională a ratei dobânzii pentru fiecare categorie de instrumente. Datele sunt raportate Băncii Centrale Europene (BCE). Nivelul final de agregare a categoriilor de instrumente pe stat membru din zona euro la nivelul tuturor statelor membre din zona euro este efectuat de BCE.