Cooperarea administrativă în domeniul fiscal

SINTEZĂ PRIVIND:

Directiva 2011/16/UE privind cooperarea administrativă a statelor membre ale UE în domeniul fiscal

Directiva de modificare (UE) 2021/514

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?

• Directiva 2011/16/UE (directiva privind cooperarea administrativă — DAC) stabilește un sistem de cooperare administrativă sigură între autoritățile fiscale naționale ale statelor membre ale Uniunii Europene (UE) și stabilește normele și procedurile de schimb de informații în scopuri fiscale.
• Directiva de modificare (UE) 2021/514 (cunoscută în mod obișnuit ca „DAC7”) introduce noi norme pentru a îmbunătăți aceste proceduri de cooperare și include raportarea vânzărilor și serviciilor efectuate prin intermediul platformelor digitale.

ASPECTE-CHEIE

DAC se aplică tuturor taxelor, cu excepția următoarelor:

• taxa pe valoarea adăugată (TVA) și taxele vamale;
• accizele acoperite de alte legislații ale UE privind cooperarea administrativă între statele membre;
• contribuțiile obligatorii de asigurări sociale plătibile unui stat membru, unei subdiviziuni a unui stat membru sau instituțiilor de asigurări sociale înființate de drept public.

Acest lucru a fost modificat în DAC7, pentru a clarifica faptul că informațiile schimbate în temeiul directivei DAC7 pot fi utilizate pentru administrarea, evaluarea și executarea TVA-ului și a altor impozite indirecte.

Autoritatea națională relevantă trebuie să instituie un birou central de legătură al cărui rol este:

• să păstreze legătura cu Comisia Europeană și cu organisme similare din alte țări ale UE, fie direct, fie prin intermediul unor departamente și funcționari desemnați;
• să proceseze cererile de informații.

Cererile de informații trebuie tratate în următoarele moduri.

• Acestea trebuie confirmate, dacă este posibil electronic, în termen de 7 zile lucrătoare.
• Trebuie să primească răspuns cât mai repede posibil și în termen de 3 luni de la primirea cererii. În cazul în care autoritatea solicitată nu poate face acest lucru la timp, aceasta trebuie să informeze autoritatea solicitantă imediat și, în orice caz, în termen de 3 luni de la cerere. Perioada nu poate depăși 6 luni de la data cererii.

Schimbul automat obligatoriu de informații

Începând cu 2015, autoritățile naționale trebuie, cel puțin o dată pe an și acolo unde sunt disponibile, să furnizeze automat statelor membre relevante informații cu privire la următoarele categorii de venituri și capital pentru rezidenții dintr-un alt stat membru:

• venitul angajatului;
• taxele directorilor;
• sisteme de asigurare de viață;
• pensii;
• informații cu privire la proprietate și la veniturile din proprietăți imobiliare.

Directiva de modificare (UE) 2021/514 adaugă la lista de mai sus o nouă categorie de venituri provenite din redevențe. Înainte de 1 ianuarie 2024, statele membre trebuie să informeze Comisia cu privire la cel puțin patru categorii pentru care autoritățile lor competente vor comunica, prin schimb automat, autorității competente a oricărui alt stat membru, informații despre rezidenții celuilalt stat membru. Aceste informații se referă la perioadele impozabile care încep la sau după 1 ianuarie 2025. Începând cu 2017, autoritățile naționale trebuie să furnizeze în mod automat statelor membre relevante informații despre conturile financiare deținute de rezidenții într-un alt stat membru și despre deciziile transfrontaliere avansate și acordurile anticipate de stabilire a prețurilor.

De asemenea, începând cu 2017, în temeiul Directivei 2016/881/UE, autoritățile naționale trebuie să furnizeze automat statelor membre relevante informații despre rapoartele de la țară la țară — rapoarte depuse de grupuri multinaționale cu operațiuni în UE. Acestea includ informații pentru fiecare jurisdicție fiscală în care grupul desfășoară activități cu privire la valoarea veniturilor, profitul înainte de impozitul pe venit, impozitul pe venit plătit și acumulat, numărul de angajați, capitalul declarat, profitul reportat și activele corporale.

Începând cu anul 2018, autoritățile trebuie, de asemenea, să aibă acces la informațiile privind proprietatea efectivă colectate în conformitate cu Directiva (UE) 2015/849, legislația UE împotriva spălării banilor (a se vedea sinteza).

Începând cu anul 2020, autoritățile naționale trebuie să le ofere în mod automat omologilor informații cu privire la acordurile transfrontaliere raportabile. Directiva (UE) 2020/876 prevedea o prelungire maximă opțională cu 6 luni a termenelor de raportare pentru cerințele de divulgare obligatorie pentru intermediari și contribuabili relevanți în temeiul DAC6 — de modificare a Directivei (UE) 2018/822.

Noi obligații de raportare pentru platformele digitale

Directiva de modificare (UE) 2021/514 introduce, de asemenea, noi obligații de raportare pentru operatorii platformelor digitale din UE și din afara UE care permit anumitor vânzători să fie conectați la alți utilizatori pentru a desfășura următoarele activități transfrontaliere sau interne:

• închirieri de proprietăți;
• servicii personale;
• vânzarea de bunuri;
• închirierea oricărui mod de transport.

Platformele digitale ale UE care îndeplinesc anumite condiții în mai multe state membre pot alege să își îndeplinească obligațiile de raportare într-un astfel de stat membru. Operatorii de platforme digitale din afara UE care au o obligație de raportare conform DAC7 trebuie să se înregistreze într-un stat membru.

Operatorii de platforme digitale din afara UE pot fi scutiți de obligațiile lor de raportare DAC7 dacă trebuie să îndeplinească obligații de raportare echivalente într-o jurisdicție calificată din afara Uniunii – iar jurisdicția respectivă schimbă aceste informații echivalente cu toate statele membre relevante ale UE, în conformitate cu un acord specific.

O nouă Anexă V conține proceduri de diligență necesară, cerințe de raportare și alte norme pentru operatorii platformei.

Informații spontane

Autoritățile naționale trebuie să furnizeze în mod spontan informații omologilor din alte părți ale UE cât mai curând posibil și nu mai târziu de o lună după ce devin disponibile, dacă:

• aceștia consideră că poate exista o pierdere fiscală într-un alt stat membru al UE;
• o persoană dintr-o țară primește o reducere sau scutire de impozit care ar duce la creșterea datoriei fiscale în altul;
• relațiile de afaceri dintre 2 persoane din diferite țări ar putea duce la economii de impozite pentru una sau pentru ambele;
• transferurile de profit artificial în cadrul grupurilor de întreprinderi ar putea conduce la economii de impozite;
• aceștia primesc informații de la o altă autoritate care ar putea fi relevantă pentru evaluarea răspunderii lor fiscale.

Autoritățile naționale:

• pot conveni, în două sau mai multe state membre, să efectueze controale simultane ale contribuabililor în care ambele părți au un interes comun;
• cărora li s-a solicitat să ofere informații sau care au furnizat informații în mod spontan, pot solicita feedback de la cei care îl utilizează – și acesta ar trebui furnizat în termen de trei luni;
• care primesc informații de la o țară din afara UE pot partaja acest lucru omologilor lor din UE dacă consideră că este util – atât timp cât au informat țara în cauză cu privire la intenția lor de a le partaja (și țara respectivă are dreptul de a refuza).

Toate informațiile comunicate între autoritățile naționale sunt supuse secretului oficial.

În fiecare an, autoritățile naționale trebuie să furnizeze Comisiei date privind volumul schimburilor automate de informații și, acolo unde este posibil, să evalueze costurile și beneficiile aferente.

Audituri comune

Directiva de modificare (UE) 2021/514 include o nouă secțiune dedicată clarificării cadrului juridic și principiilor care se aplică desfășurării auditurilor comune între două sau mai multe state membre. Statele membre au obligația să adopte și să publice aceste norme până la 31 decembrie 2023 și să le aplice de la 1 ianuarie 2024 cel târziu.

DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?

• Directiva 2011/16/UE se aplică din 11 martie 2011, iar statele membre au avut obligația de a o transpune în legislația proprie până în data de 1 ianuarie 2013.
• Directiva de modificare (UE) 2021/514 trebuie să devină lege în statele membre până la 31 decembrie 2022 și se aplică începând cu 1 ianuarie 2023.

CONTEXT

• În fața creșterii mobilității contribuabililor, a mai multor tranzacții transfrontaliere și a apariției de noi instrumente financiare, administrațiile fiscale naționale trebuie să sporească cooperarea administrativă pentru a asigura conformitatea fiscală și pentru a reduce evaziunea fiscală, evitarea obligațiilor fiscale și frauda fiscală.
• Pentru informații suplimentare, consultați:
  • Cooperare administrativă în domeniul impozitării (directe) în UE (Comisia Europeană)

DOCUMENTELE PRINCIPALE

Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE (JO L 64, 11.3.2011, pp. 1-12).

Modificările succesive aduse Directivei 2011/16/UE au fost integrate în documentul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

Directiva (UE) 2021/514 a Consiliului din 22 martie 2021 de modificare a Directivei 2011/16/UE privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal (JO L 104, 25.03.2021, pp. 1-26).

Data ultimei actualizări: 06.12.2021