Protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului UE

 

SINTEZĂ PRIVIND:

Directiva (UE) 2019/1937 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului UE

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?

Aceasta stabilește norme și proceduri pentru protejarea „avertizorilor”, a persoanelor care raportează* informații pe care le-au dobândit în context profesional cu privire la încălcări* ale legislației UE în domenii-cheie ale politicilor. Categoria încălcărilor include atât acte sau omisiuni ilegale, cât și practici abuzive.

ASPECTE-CHEIE

Directiva acoperă rapoartele privind:

• încălcări ale normelor în domeniile următoare (enumerate în detaliu în partea I a anexei):
  • achiziții publice;
  • servicii, produse și piețe financiare; prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului;
  • siguranța și conformitatea produselor;
  • siguranța transporturilor feroviare, rutiere, maritime și pe căile navigabile interioare;
  • protecția mediului, de la gestionarea deșeurilor până la substanțele chimice;
  • protecția radiologică și securitatea nucleară;
  • siguranța alimentelor și a hranei pentru animale, sănătatea și bunăstarea animalelor;
  • sănătatea publică, inclusiv drepturile pacienților și controalele privind produsele din tutun;
  • protecția consumatorului;
  • protecția vieții private și a datelor cu caracter personal, securitatea rețelelor și a sistemelor informatice;
• încălcări care aduc atingere intereselor financiare ale UE;
• încălcări referitoare la piața internă, inclusiv încălcări ale normelor UE în materie de concurență și de ajutoare de stat, precum și încălcări ale normelor naționale privind impozitarea societăților.

Directiva completează legislația specifică a UE, care include deja norme privind avertizarea în interes public (îndeosebi în ceea ce privește serviciile financiare, spălarea banilor, finanțarea terorismului, siguranța transporturilor și protecția mediului).

Directiva nu aduce atingere:

• responsabilității guvernelor UE de a-și proteja securitatea națională;
• dreptului UE sau dreptului intern privind protecția informațiilor clasificate, secretul profesional al avocatului și secretul profesional medical, caracterul secret al deliberărilor judiciare și normele de procedură penală;
• normelor naționale privind drepturile angajaților de a se consulta cu reprezentanții lor sau cu sindicatele.

Actul legislativ acoperă o varietate amplă de lucrători din sectorul privat și din cel public, inclusiv cei care efectuează raportarea după încetarea raportului de muncă:

• angajații, persoanele care desfășoară o activitate independentă, acționarii, persoanele care se află în organele administrative, de conducere și de supraveghere ale întreprinderilor, voluntarii, stagiarii și candidații la angajare;
• persoanele care ajută avertizorii în mod confidențial, persoanele care au legături cu un avertizor și care ar putea să sufere represalii* la locul de muncă, precum și entitățile juridice care au legături cu avertizorul.

Persoanele fizice sunt protejate dacă își exprimă în mod public preocupările cu condiția ca acestea:

• să le fi raportat mai întâi (intern și) extern, fără să se fi luat nicio măsură;
• să considere în mod rezonabil că există un pericol iminent sau evident pentru interesul public, un risc de represalii sau o probabilitate redusă ca preocuparea lor să fie abordată în mod adecvat.

Mecanismele de raportare includ:

• canale interne: toate societățile private cu cel puțin 50 de angajați și, în principiu, toate entitățile publice trebuie să instituie canale de raportare eficace, care să asigure confidențialitatea; entitățile publice cu mai puțin de 50 de angajați și municipalitățile cu mai puțin de 10 000 de locuitori pot fi exceptate;
• canale externe: autoritățile naționale competente trebuie să instituie canale de raportare care să facă posibilă raportarea confidențială;
• proceduri-subsecvente și termene pentru tratarea raportărilor primite prin canale interne și externe. Printre acestea se numără:
  • obligația de a nu divulga identitatea avertizorului, cu excepția unor circumstanțe strict limitate;
  • respectarea legislației UE privind protecția datelor;
  • evidențe ale tuturor raportărilor orale sau scrise primite.

Protecția juridică

Pentru a beneficia de protecție juridică, o persoană fizică trebuie:

• să aibă motive întemeiate să considere că informațiile pe care le raportează fac obiectul actului legislativ și sunt adevărate la momentul raportării;
• să raporteze încălcarea către autoritățile competente folosind canalele interne sau externe puse la dispoziție. Avertizorii sunt încurajați să raporteze mai întâi intern (în cadrul organizației) dacă încălcarea poate fi abordată în mod eficace în cadru intern și în cazul în care aceștia consideră că nu există risc de represalii. Totuși, aceștia pot alege să raporteze mai întâi intern sau să raporteze direct extern către autoritățile competente.

Avertizorii:

• sunt protejați împotriva oricăror forme de represalii, precum concedierea, retrogradarea, intimidarea sau includerea pe o listă neagră;
• au acces la măsuri de sprijin adecvate, în special la informații și consiliere independente și la asistență juridică în conformitate cu normele UE privind asistența juridică în cadrul procedurilor penale și al procedurilor civile transfrontaliere;
• au acces la măsuri de remediere, precum măsuri provizorii și imunitate împotriva răspunderii pentru încălcarea clauzelor de confidențialitate din contractele lor.

Țările UE trebuie:

• să asigure existența unor canale de raportare interne și externe adecvate;
• să ia măsurile necesare pentru a preveni orice represalii împotriva avertizorului;
• să respecte dreptul la o cale de atac eficace, la un proces echitabil, la prezumția de nevinovăție, precum și drepturile de apărare ale persoanei vizate de afirmațiile făcute în rapoarte;
• să prevadă sancțiuni eficace, proporționale și disuasive pentru încălcările anumitor norme ale directivei, cum ar fi pentru persoanele care împiedică raportarea sau care iau măsuri represive împotriva avertizorilor;
• să transpună directiva și să notifice Comisiei Europene măsurile de transpunere până la 17 decembrie 2021; cu posibilitatea de exceptare, până la 17 decembrie 2023, de la transpunerea dispozițiilor privind obligația societăților private care au între 50 și 249 de angajați de a-și institui canalele de raportare interne;
• să transmită Comisiei date anuale privind numărul de rapoarte primite și de investigații inițiate, precum și rezultatul acestora și consecințele financiare.

Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului:

• un prim raport public și ușor accesibil cu privire la încorporarea directivei în legislația națională a țărilor UE până la 17 decembrie 2023; și
• un al doilea raport privind punerea în aplicare a directivei și posibilele modificări necesare, până la 17 decembrie 2025.

DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?

Se aplică de la 16 decembrie 2019, iar țările UE au obligația de a o transpune în legislația națională până la 17 decembrie 2021.

CONTEXT

Pentru informații suplimentare, consultați:

• Protecția denunțătorilor de nereguli: Comisia stabilește noi norme aplicabile în întreaga UE (Comisia Europeană).

TERMENI-CHEIE

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2019 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii (JO L 305, 26.11.2019, pp. 17-56)

Modificările succesive aduse Directivei 2019/1937/UE au fost integrate în documentul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

Data ultimei actualizări: 02.05.2023